The Word Foundation
Condividi a pagina



Quandu ma hà passatu per mahat, ma sarà sempre ma; ma ma sarà unitu cù mahat, è sia un mahat-ma.

- U Zodiac.

THE

PARMA

Vol. 10 MARCH 1910 N ° 6

Copyright 1910 da HW PERCIVAL

ADEPTI, MAESTRI È MAHATMAS

(Continuazione)

U corpu fisicu hè u tarrenu in quale u novu corpu da e semente di a mente cumincià à crescenu. U capu di u fisicu hè u core di u novu corpu è vive in tuttu u corpu fisicu. Ùn hè micca fisicu; ùn hè micca psichicu; hè a vita pura è u pensamentu pura. In u periodu iniziale chì seguitanu a crescita è u sviluppu di stu corpu, i discipuli si scontranu cù i maestri è cun l'adepti è vede i posti chì frequentanu è e persone chì guvernanu; ma quellu chì u penseru di u discepulu hè di più preoccupa, hè u novu mondu chì si apre à ellu.

In a scola di i maestri, u discipulu avà ampara i stati dopu a morte è prima di a nascita. Hà capitu cumu dopu a morte a mente, chì hè incarnata, lascia a carne di a terra, tira à pocu à pocu i panni terribili di i so desideri è sveglia à u so mondu celu; cumu, cume i coils di i desideri carnali cadenu a mente eccarnata diventa scurdata è inconsciente di elli. U discipulu capisce u mondu celu di a mente umana; chì i pinsamenti chì ùn eranu micca di una natura carnosa o sensuale tenuta durante a vita, sò quelli di u mondu celu di l'omu è custituiscenu u mondu di u celu di l'omu; chì quelli esseri è e persone chì eranu cunnessi cù i so ideali mentre l'omu era in u corpu fisicu, sò cun ellu in ideale in u so mondu celu; ma solu in quantu eranu di l'ideale è micca di a carne. Hà capisce chì a durazione di u periodu di u mondu celu dipende è hè determinata da l'ambitu di l'ideali è da a quantità di forza è di pensamentu chì sò stati datu à l'ideale da l'omu mentre hè in u corpu fisicu; chì cù ideali alti è forti desideri per u so rializamentu u mondu celu durà più, mentri u più chjaru o più bassu l'ideale è a forza menu datu, u più curtu hè u mondu di u celu. Hè capitu chì u tempu di u mondu celu hè diversu da u tempu in u mondu di u desideriu astrale o u tempu di u mondu fisicu. U tempu di u mondu celu hè di a natura di i so pinsamenti. U tempu di u mondu astrale hè misuratu da i cambiamenti di u desideriu. Mentre chì u tempu in u mondu fisicu hè cunsideratu da u muvimentu di a terra trà e stelle è l'occurrence di l'avvenimenti. Capisce chì u celu di a mente excarnata vene à a fine è deve finisce perchè l'ideali sò esauriti è perchè ùn ci sò micca ideali novi formulati, ma solu questi ci sò stati purtati mentre l'omu era in un corpu fisicu . U discipulu capisce cumu a mente abbandona u pianu; cumu attrae i vechji tendenzi è desideri di a vita fisica chì era stata risolta in qualcosa di simile à i sementi; cumu questi vechji tendenzi sò disegnati in a nova forma dissenata durante a so vita passata; cumu a forma s'associa cù è entra in u soffiu e forme di i genitori per esse; cumu a forma come una semente entra in a matrice di a mamma è cumu questa semente formativa passa o cresce à traversu i diversi regni durante u prucessu di a so gestazione; cumu dopu assumendu a so forma umana hè natu in u mondu è cumu a mente incarnate in quella forma attraversu u soffiu. Tuttu chistu vede u discìpulu, ma micca cù l'ochji fisichi nè cù alcun sensu di vista. Questu discepulu à a scola di i maestri vede per mezu di a so mente è micca di i so sensi. Questu discepulu capisce perchè hè vistu da è cù a mente è micca per mezu di i sensi. Per vede questu chjaru seria cum'è vedelu attraversu un vetru culuritu.

U discipulu avà capisce chì ciò chì percepisce dunque era fin'à ellu stessu passatu prima di a so ritirata da u mondu occupatu di l'omi è capisce chjaramente chì ciò chì l'omu ordinariu sperimenta o passa solu dopu à a morte, deve passà in futuru per passà. mentre pienamente cuscente in u so corpu fisicu. Per diventà un discipulu hà passatu è hà sperimentatu u mondu di u desideriu astrale prima di abbandunà u mondu. Avà deve amparà à campà cuscente è à opera di u mondu celu di l'omu per diventà maestru. L'esperimentu di u mondu di u desideru astrale ùn significa micca chì vive cun cuscenza in u mondu astrale, utilizendu un clarividente o un altru sensu psichicu, in u stessu modu cum'è un adeptu o u so discipulu, ma significa chì sperimenta u mondu astrale cun tutte e so forze, attraversu certe tentazioni, attrazioni, piacè, teme, odi, duluri, chì tutti i discepuli in a scola di i maestri anu da sperimentà è superare prima ch'elli sianu accettati è cunniscenu di a so accettazione cum'è discepuli in a scola di i maestri.

Mentre hè sempre un discepulu, u mondu celu di l'omu ùn hè micca chjaru è distintu per ellu; questu solu pò esse realizatu sanu da un maestru. Ma u discìpulu hè infurmatu da u so maestru in quantu à u mondu di u celu è à e facole chì duverebbe adupre è perfetti in modu per pudè esse più ch'è un studiente in u mondu celu.

U mondu celeste di l'omu hè u mondu mentale in chì u discepulu stà imparatu à entra in modu cuscente è in quale un maestru vive in cuscenza in ogni momentu. Per vive conscientemente in u mondu mentale, a mente deve custruisce per ellu stessu un corpu di è adattatu à u mondu mentale. Questu discipulu sà chì ellu deve fà, è chì solu per u fattu entrarà in u mondu mentale. Cum'è discepulu deve avè desideriu largamente sottu u so cuntrollu. Ma cum'è discipulu solu ùn l'ha micca duminatu nè amparà cumu per dirigelu intelligente cum'è una forza distinta da ellu stessu è di i so pinsamenti. U coils di u desideriu hè sempre nantu à ellu è impedisce u sviluppu sanu è l'usu di e so facultà mentali. Cume a mente si separa di i so desideri dopu a morte per entra in u so mondu celeste, allora avà u discepulu deve cresce di u desideriu di stà circundatu o in quale ellu, cum'è entità di pensamentu, hè immersu.

Hà amparatu avà chì, à u mumentu di diventà un discipulu è durante u mumentu o u periodu di quellu eccessiu calmu, intrì in le camere interne di u so cervellu una semente o un germe di luce chì era veramente a causa di l'accelerazione di i so pinsamenti è di u stilling di u so corpu, è chì in questu tempu avia cuncipitu una nova vita è chì da quella cuncepzione deve esse sviluppata è nata intelligente in u mondu mentale u corpu chì li farà di ellu un maestru, u corpu maestru.

Cum'è u discepulu in a scola di l'adepti, ellu, ancu attraversu un periodu analogu à l'omu è a donna durante u sviluppu di u fetu. Ma se u prucessu hè simile i risultati sò sfarenti. A donna hè inconsciente di u prucessu è e liggi cunnessi cun questu. U discepulu di l'adepti hè cuscente di u prucessu; duverebbe ubbidisce à certe regule in u so periodu di gestazione è hè aiutatu da a so nascita da un adeptu.

U discepulu di i maestri hè cuscente di i periodi è di i prucessi ma ellu ùn hà alcune regule. I so pinsamenti sò e so regule. Ellu deve amparà queste stessu. Ghjudicheghja questi pinsamenti è l'effetti dannucci per aduprà u pensamentu chì ghjudice altri penseri imparzialmente. Hè cuscenza di u sviluppu graduale di u corpu chì li farà più di l'omu è hà sappiutu ch'ellu deve esse cuscente di e tappe di u so sviluppu. Eppuru chì a donna è u discìpulu di l'adepti puderanu è facenu per a so attitudine aiutanu à u sviluppu di i corpi à i quali anu da dà nascita, ma questi continuanu à sviluppà per cause naturali è influenze è seranu furmati cumpletu senza a so vigilazione diretta. Micca cusì cun u discepulu di i maestri. Ellu deve ellu stessu porta u novu corpu à a nascita. Stu novu corpu ùn hè micca un corpu fisicu cum'è in quellu chì hè natu da a donna è chì hà organi fisici, nè hè cum'è u corpu di u desideriu di l'adettante chì ùn hà micca organi cum'è quelli usati in u corpu fisicu per a digestione, ma chì hà a forma di u fisicu ancu s'ellu ùn hè micca fisicu, è hà organi di sensu cum'è l'ochju, o l'arechja, anche se quessi, naturalmente, ùn sò micca fisici.

U corpu di u maestru à esse ùn serà micca fisicu, nè ùn hà micca una forma fisica. U corpu maestru hà e facultà, piuttostu chè i sensi è l'organi. U discepulu diventa consciente di u corpu sviluppendu attraversu ellu mentre prova è hè capace di sviluppà è di aduprà e so facultà mentali. U so corpu si sviluppa mentre cuntinua è amparà à aduprà e so facultà di manera intelligente. Queste facultà ùn sò micca i sensi è ùn sò micca cunnessi cù i sensi, anchi si sò analogi à i sensi è sò aduprati in u mondu mentale simile cumu i sensi sò usati in u mondu astrale, è l'organi in u mondu fisicu. L'omu ordinariu utilizeghja i so sensi è e facenze, ma hè ignurante quant'è ciò chì i sensi sò in sè stessi è ciò chì e so facultati mentali sò è ùn hè micca cunuscitu di quantu pensa, di quale sò i so pensamenti, di cume sò sviluppati, è di cume e so facultà mentali. agisce in cunnessione cù o attraversu i so sensi è l'organi. L'omu ordinariu ùn face una distinzione trà e so parechje facultà mentali. U discepulu di i maestri deve esse micca solu cuscente di a diffarenza è di e distinzioni trà e so facultà mentali, ma duverebbe agisce cù queste in modu chjaru è intelligente in u mondu mentale cum'è l'omu ordinariu agisce ora per mezu di i so organi di u sensu in u mondu fisicu.

Per ogni sensu ogni omu hà una corrispondenza mentale currispondente, ma solu un discìpulu saperà distingue trà a facultà è u sensu è cumu utilizà e so facultà mentali indipindentemente di i sensi. Pruvintendu aduprà e so facultà mentale indipindentemente da i so sensi, u discipulu si disinserisce di u mondu di u desideriu in quale hè ancora è di quale deve passà. Cumu cuntinueghja i so sforzi, ellu apprende l'articulazione mentale di e so facultà è vede definitivamente ciò chì sò. U discepulu hè dimustratu chì tutte e cose chì sò in u mondu fisicu è u mondu di u desideriu astrale ricevenu i so tippi ideali in u mondu mentale cum'è emanazioni da l'idee eterne in u mondu spirituale. Capisce chì ogni sughjettu in u mondu mentale hè solu una cunnessione di a materia secondu una idea in u mondu spirituale. Percive chì i sensi da quale un oggettu fisicu o un oghjettu astrale hè vistu sò u specchiu astrale nantu à quale sò riflettuti, attraversu u so organu fisicu, l'ogetti fisichi chì si vedenu, è chì l'ughjettu chì hè vistu hè apprezzatu solu quandu u sensu hè ricettivu è pò ancu riflette u tipu in u mondu mentale, di quale l'ughjettu in u mondu fisicu hè una copia. Questa riflessione da u mondu mentale hè stata fatta per mezu di una certa facultà mentale chì raporta l'ughjettu in u mondu fisicu cù u so tipu cum'è sughjettu in u mondu mentale.

U discipulu vede l'ogetti è sensibilizà e cose in u mondu fisicu, ma l'interpreta utilizendu e so rispettive facultà mentali è turnendu e facultà versu i tipi rispettivi di l'oggetti di u mondu fisicu, invece di pruvà à capisce l'oggetti di u sensi per mezu di i sensi. Cumu e so sperienze cuntinuanu, ellu apprezza l'essenza di mente cum'è indipendente da i cinque sensi è di percepzioni di u sensu. Ellu sapi chì a vera cunniscenza di i sensi pò esse avutu solu da e facultà di a mente, è chì l'ughjetti di i sensi o di i sensi ùn ponu mai esse cunnisciuti veramente mentre e facole di a mente funzionanu attraversu i sensi è i so organi fisici. Percive daveru chì a cunniscenza di tutte e cose di u mondu fisicu è di u mondu di u desideriu astrale hè amparatu solu in u mondu mentale, è chì questu apprendimentu deve esse fattu in u mondu mentale da fà usu di e facultà di a mente indipendentemente da u corpu fisicu, è chì e queste facole di a mente sò aduprate in cuscenza è cun una precisione è precisione più grande ch'è pussibule di usà l'organi di u sensu fisicu è i sensi astrali.

A cunfusione prevale in e diverse scuole di speculazione filosofica, chì anu pruvatu à spiegà a mente è u so funziunamentu da percepzioni sensuali. U discepulu vede chì hè impussibile per un pensatore percece l'ordine di i fenomeni universali cù e so cause, perchè, anche se u speculatore hè spessu capace di risalire à u mondu mentale attraversu una di e so facultati mentali e allà per apprendre una di e verità di l'esistenza, ùn hè micca pussibule di mantene l'usu micca scunnisciutu di a facultà finu à chì hè pienamente cunuscente di ciò chì aprende, anche se e so apprendimenti sò assai forti chì sarà sempre di l'opinione chì hè furmatu da queste apprehensioni. In più, quandu quandu sta facultà torna una volta attiva in i so sensi, prova di quadrà ciò ch'ella ha capitu in u mondu mentale da e so facultà mentali cumu si agiscenu ora per mezu di i so rispettivi sensi. U risultatu hè chì quellu chì pò esse veramente apprezzatu in u mondu mentale hè cuntraditatu o cunfunditu da u culore, l'atmosfera, l'intervenzione è l'evidenza di i so sensi.

U mondu hè statu è hè oghje indecisu in quantu à ciò chì a mente hè. Diversi opinioni prevale quantu a mente hè prima o hè u risultatu di l'urganizazione fisica è di l'azzione. Ancu se ùn ci hè micca un accordu generale in quantu à se a mente hà entità è corpu separati, ci hè una definizione chì hè generalmente accettata cum'è definizione di a mente. Questa hè a so forma di solitu: "A mente hè a somma di i stati di a cuscenza composta da pensamentu, vuluntà è sintimentu". Questa definizione pare avè risoltu a dumanda per parechji pensatori, è chì l'avete ritenutu da a necessità di definisce. Qualchidunu sò diventati cusì incantati cù a definizione chì chjamanu a so difesa o l'abbandunanu cum'è una formula magica per sguassà e difficultà di u sughjettu psicologicu chì pò nasce. A definizione hè piacevule cum'è una formula è familiar per u so sonu solitu, ma hè insufficente cum'è una definizione. "A mente hè a somma di i stati di a cuscenza custituiti da u pensamentu, a vulintà è a sensazione", incanta l'orechja, ma quandu a luce di a mente s'inquisteghja hè sopra, u fascinu hè andatu, è in u so locu ci hè un viotu. forma. I trè fattori sò pensati, vuluntà è sintimentu, è a mente hè dettu per sperimentà stati di cuscenza. Ciò chì questi fattori ùn sò micca disposti trà quelli chì accettanu a formula, è, ancu se a frase "stati di a cuscenza" hè usata cusì spessu, a cuscenza ùn hè micca cunnisciuta in sè stessu, è i stati in u quali hè dichjaratu chì a Cuscenza hè divisa o divisa. ùn ci hè realità cum'è Cuscenza. Ùn sò micca Cuscenza. A Cuscenza ùn hà micca stati. A Cuscenza hè Unu. Ùn hè micca divisu o numeratu per gradu o classificatu per state o cundizioni. Cum'è i lenti di sfarenti culori à traversu quale una luce hè vista, cusì e facultà di a mente o i sensi, secondu a so culurità è u gradu di sviluppu, appruntanu a Cuscenza per esse di u culore o di qualità o di sviluppu per mezu di quale hè apprezzatu; mentre chì, indipendentemente da i sensi di colorazione o qualità di a mente, è ancu se presente in tutte e cose, a Cuscenza resta One, inutile è senza attributi. Eppuru chì i filòsufi pensanu, ùn sanu micca ciò chì u pensamentu hè essenzialmente nè i prucessi di pensamentu, salvu chì ùn puderanu aduprà e facoltà mentali indipindenti di i sensi. Dunque u pensamentu ùn hè generalmente cunnisciutu nè a so natura accunsentutu da i filòsufi di e scole. A vuluntà hè un sughjettu chì cuncernò menti filosofichi. A vuluntà in u so propiu statu hè più alluntanata è più oscura da u pensamentu, perchè a vuluntà in u so statu ùn pò micca esse cunnisciuta finu à chì a mente hà sviluppatu prima tutte e so facultà è diventa libera da elle. Sensazione hè unu di i sensi, è ùn hè micca una facultà di a mente. A mente hà una facultà in relazione cù è in l'omu ordinariu opera per via di u so sensu, ma u sentimentu ùn hè micca una facultà di a mente. Ùn si pò micca dì veramente chì «A mente hè a somma di i stati di a cuscenza composta da pensamentu, vuluntà è sintimentu».

U discipulu in a scola di i maestri ùn si preoccupa micca di nessuna di e speculazione di e scole di a filusufia. Hà vistu per i so insegnamenti chì i fundatori di alcune di e scole chì sò sempre cunnisciuti in u mondu, usavanu e so facultà mentale indipindentemente di i so sensi, è l'anu aduprate liberamente in u mondu mentale è puderanu coodinà è l'utilizanu attraversu i so sensi. U discepulu deve vene in a cunniscenza attraversu e so propiu facultà mentali è queste acquisisce gradualmente è da u so propiu sforzu.

Ogni umanu naturale hà avà sette sensi, anche se ellu hè suppostu di avè solu cinque. Quessi sò a vista, l'uditu, u gustu, l'odore, u toccu, u morale è i sensi di "I". I primi quattru da elli anu cum'è i so rispettivi organi di sensu, l'ochju, l'orechja, a lingua è u nasu, è rapprisentanu l'ordine di l'involuzione in u corpu. U toccu o u sintimu hè a quinta è hè cumuna à i sensi. Questi cinque appartenenu à a natura animale di l'omu. U sensu murale hè u sestu sensu è hè adupratu solu da a mente; ùn hè micca di l'animali. U sensu "I", o sensu di Ego, hè a mente chì senti. Queste ultimi trè, toccu, murale è sensi, rapprisentanu l'evoluzione è u sviluppu di a mente di l'animali. L'animali hè dumandatu à l'usu di i so cinque sensi, cum'è a vista, l'udiu, u degustamentu, l'odore è u toccu, per impulsu naturale è senza rispettu di alcun sensu morale, chì ùn hà micca, s'ellu ùn hè un animale domesticu è sottu l'influenza di a mente umana, chì à qualchì puntu pò riflette. U sensu vene manifestu attraversu u sensu murale. U sensu hè u sensu di a mente in è da u corpu. U toccu, murale è sensu mi agisce in cunnessione cù l'altri quattru è cù u corpu in tuttu invece di cù qualsiasi parte o organu di u corpu. Eppuru ci sò organi per mezu di quale ponu agisce, ma finu à avà nessun organu hè diventatu specializatu, chì pò esse usatu intelligente da i so rispettivi sensi.

A currispondente à i sensi sò e facultà di a mente. E faculte di a mente ponu esse chjamate luce, tempu, maghjine, focus, scuru, mutivu è facultà di I. Ogni umanu hà queste facultà è l'utilizanu di manera più o menu indistinta è immatura.

Nimu omu pò avè alcuna percezione mentale senza a so facultà di luce. U muvimentu è l'ordine, u cambiamentu è u ritmu ùn ponu esse cumpresi nè usati senza a facultà di tempu. A figura è u culore è a materia ùn ponu esse cuncepiti, rilativi è picturati senza a facultà di l'imagine. Nisun corpu o stampa o culore o muvimentu o prublema pò esse apprussimatu o capitu senza a facultà di focus. U cuntattu, l'unione, l'occulazione, l'oscurizazione è a trasfurmazione ùn ponu esse realizati senza a facultà scura. U prugressu, u sviluppu, l'ambizione, a cumpetizione, l'aspirazione, seria impussibile senza a facultà di motivazione. L'identità, a continuità, a permanenza ùn averia micca significatu, è a cunniscenza ùn puderia esse acquistata senza a facultà di I-am. Senza a facultà di l'I-am ùn si averia alcuna putenza di riflessione, nè scopu in a vita, nè forza nè bellezza nè proporzione in forme, nisun capitu di cundizioni è ambienti nè u putere di cambià, perchè l'omu seria un animali solu.

L'omu usa questi facultati, ancu sì ùn hè micca sapendu cume o in quale gradu li usa. In certi omi una o parechje di e facultà sò più sviluppate cà l'altri, chì restanu dorme. Raramente ci hè un omu chì hà o prova di avè un sviluppu uniformu di e so facultà. Quelli chì si cunsacranu e so energie per spicializà in una o duie di e facultà senza rispettu di l'altri, saranu, in u tempu, geniuse di e faculte specializate, anche se e so altre faculte puderà esse stuntate è nanu. L'omu chì hà cunsideratu tutte e facole di a so mente pò sembra ritardatu in u sviluppu rispettu à quelli chì eccellenu in specialità, ma mentre cuntinueghja u so sviluppu uniformemente è costantemente, questi geni speciali si trovanu sbilanciati mentalmente è incapaci di scontri. i bisogni nantu à a strada di rializazione.

U discipulu in a scola di i maestri capisce ch'ellu deve sviluppà e so facultà in modu uniforme è ordinatu, ancu sì, ellu, hà a scelta di specializà in alcuni è di ignora l'altri. Cusì pò ignurà l'imaghjini è e facultà scura è sviluppà l'altri; in stu casu sparì da u mondu di l'omi. O sinnò puderà ignurà tutte e facultà, eccettu u fattu chì sò luce è I am è cuncentrazione; in stu casu, avissi sviluppatu un egotismu eccessivu è mischjerà a facultà di focus in luce è faccie I-am è scumpare di u mondu di l'omi è di u mondu mentale ideale, è ferma in tutta l'evoluzione in u mondu spirituale. Puderà sviluppà una o più di e facole, in solitu o in cumbinazione, è agisce in u mondu o mondi currispondenti à a facultà o facultati di a so scelta. Hè messu chjaru à u discipulu chì a so facultà particulare per via di a quale ellu diventerà di un discepulu à a scola di i maestri, un maestru, hè a facultà di motivazione. Per mezu di a facultà di mutivazione, ellu dichjarà. Di tutte e cose i motivi sò i più impurtanti.

Duranti a so sperienza è per mezu di i so duveri in u mondu, u discipulu hà amparatu assai di u percorsu di u sviluppu per quale deve passà. Ma, quandu u discepulu si ritirava da u mondu è campendu solu o in una cumunità in quale ci sò altri discìpuli, cumencia à fà ciò chì avia apprezzatu o annantu à quale era statu infurmatu mentre era in u mondu. A realtà di ellu stessu hè più evidente per ellu. Hè nutatu di a realtà di e so facultà, ma ùn hà ancu realizatu l'usu pienu è liberu di queste è l'identità di ellu stessu. Quellu chì intrì in ellu da diventà un discìpulu, vale à dì a semente è u prucessu di u so sviluppu, hè diventatu evidenti per ellu. Cum'ellu diventa evidentu e facultà sò aduprate più di modu liberu. Se u discepulu sceglie un sviluppu in cunfurmità cù a lege universale è senza u motivu per u sviluppu per ellu stessu, allora tutte e facole si sviluppanu è si sviluppanu di manera naturale è ordinata.

Mentre era in u so corpu fisicu, u discepulu amparà gradualmente u putere potenziale di a facultà di I-am in dentro. Questu hè amparatu chjamendu aduprà a facultà di luce. U putere di a facultà I-am hè amparatu per via di a putenza di a facultà di luce. Ma hè amparatu solu quandu u discipulu si sviluppa è hè capace di aduprà a so facultà di focus. Cù l'usi cuntinuu di a facultà di cuncentrazione, l'I-am è i puteri di luce vivificheghjanu u mutivu è e facultà di u tempu. L'eserciziu di a facultà di mutivu sviluppa qualità è scopu in a facultà I-am. A facultà di tempu dà muvimentu è crescita. A facultà di focus ajusta i puteri di e facultà di u mutivu è di u tempu à a facultà di l'I-am in a so putenza luminosa, chì diventa più evidente. A facultà scura tende à disturbu, circundà, cunfundà è scurzà a facultà di luce quandu hè, a facultà scura, hè svegliata o chjamata in usu. Ma cume l'esercitu di a facultà di enfasi, a facultà di scuru agisce cù a facultà di l'immagine, è a facultà di l'immagine face vene in un corpu l'I-am in a so putenza di luce. Per mezu di a facultà di cuncentrazione, l'altre facultà hè aghjustata in un corpu. Cù i so facultati svegliati è agitendu armoniosamente, u discepulu, in proporzione à ciò chì si sviluppa dentru hè diventatu, amparà à rispettà a cunniscenza di i mondi in quali o attraversu i quali operanu.

A facultà di luce fa cunnosce una sfera di luce illimitata. Ciò chì sta luce hè micca subitu cunnisciutu. Utilizendu a facultà di luce tutte e cose sò risolte in luce. Aduprendu a facultà di luce tutte e cose sò messe in cunniscenza o attraversu e altri facultati.

U rapportu di a facultà di tempu importa in i so rivoluzioni, cumminazzioni, separazioni è cambiamenti. À traversu u tempu a facultà hè palesa a natura di a materia; a misura di tutti i corpi è a dimensione o dimensione di ognunu, a misura di a so esistenza è a so rilazione trà di l'altri. A facultà di u tempu misura l'ultime divisioni di a materia, o l'ultime divisioni di u tempu. Per mezu di a facultà di u tempu si face chjaru chì e divisioni ultime di a materia sò e divisioni finale di u tempu.

À traversu a facultà di l'immagine, a materia piglia forma. A facciata di l'immagine intercepta particelle di materia chì coodride, forme è tene. À l'usu di l'imaghjine facultati a natura scunnisciuta hè purtata in forma è e spezie sò priservate.

A facultà di focus riunisce, adatta, relazioni è centralizza e cose. Per mezu di a focus dualità facultà diventa unità.

A facultà scura hè un putere di sonnu. Quandu svegliatu, a facultà scura hè inquieta è energica è opposta à l'ordine. A facultà scura hè un putere di produzzione di u sonnu. A scura facultà hè suscitata da l'usu di altre facultà chì nega è resiste. A facultà scura interferisce cecamente cù e scurge tutte e altre facultà è cose.

A facultà di motivazione eletta, decide è dirige da a so decisione. À traversu a facultà di mutivu, ordini silenziosi sò datu e quali sò e cause di l'esistenza di tutte e cose. A facultà di motivazione dà direzzione à i particelle di materia chì sò obligati à vene in forma secondu a direzzione chì li dava. L'usu di a facultà di motivazione hè a causa di ogni risultatu in ogni mondu, però remota. L'usu di a facultà di motivazione mette in opera tutte e cause chì aghjunghjenu è determinanu tutti i risultati in i mondi fenomenali è qualsiasi altri. Utilizendu a facultà di mutivu u gradu è l'attenzione di tutti l'omi di intelligenza hè determinatu. U mutivu hè a causa creativa di ogni azzione.

A facultà di I-am hè chì da quale tutte e cose sò cunnisciute, hè a facultà di cunnosce. A facultà di l'I-Am hè quella per quale l'identità di l'I-Am hè cunnisciuta è per quale a so identità hè fatta distintu da altre intelligenze. Per mezu di l'identità facciale I-am hè datu a materia. A facultà di eiu sò a facultà di esse cuscente di sè stessu.

U discipulu rende cuscenti di queste facultà è l'usi à quale ponu esse messi. Allora accumincia l'eserciziu è a furmazione di elli. U corsu di eserciziu è furmazione di queste faculte hè andatu mentre u discipulu si trova in u corpu fisicu, è da quellu furmazione è sviluppu ch'ellu regula, adatta è adatta i facultati in u corpu chì vene da ellu, è annantu à u sviluppu è nascita di quale diventerà maestru. U discipulu hè cuscente di a facultà di luce, di a facultà I-am, di a facultà di u tempu, di a facultà di mutivu, di a facultà di l'immagine, di a facultà scura, ma cum'è discipulu deve inizià u so travagliu da e attraversu a facultà di focus .

(À seguità)