The Word Foundation
Condividi a pagina



Trè mondi circundanu, penetranu è sopportanu stu mondu fisicu, chì hè u più bassu, è u sedimentu di i trè.

- U Zodiac.

THE

PARMA

Vol. 6 MARCH 1908 N ° 6

Copyright 1908 da HW PERCIVAL

A CUSCENZA PER CUSCENZA

IV

QUELLU chì diventerà u cunnuscente di ellu stessu, è u cunnuscente di tutti l'altri, deve vene à sta cunniscenza mentre ellu hà un corpu fisicu: deve amparà à distinguerà da tuttu ciò chì entra in a custituzione di u so corpu fisicu. Per parechje ùn hè micca un compitu faciule, ma per unu chì hè pronta per u travagliu, a natura furnisce i mezi. A cunniscenza hè righjunta per via di una serie di illusioni è delusi è diventendu liberi da elli. In ognunu di i mondi per quale l'omu passa, ellu hè ingannatu da u spiritu di quellu mondu è vive in i so illusioni; da queste si sveglia solu per passà per un prucessu analogu in u mondu dopu. Per passà tanti mondi, parechje illusioni è delusioni perciute è vissute, davanti à qualcosa cosciente chì l'omu si chjama, I-am-I, si ritroveru in u so mondu nativu è amparà à cunnosce sè stessu è quellu mondu in un livellu più pienu chè avà si cunnosce in stu mondu fisicu. Ciò chì di solitu si chjama a cunniscenza hè solu una cunniscenza fragmentaria è hè à quella di u mondu di a cunniscenza cume a cunniscenza di un zitellu hè quandu paragunata cù quella di l'omu di a mente maturata.

Quella cosa cuscente chì l'omu si chjama ellu stessu hà un strumentu chì hè di a materia di u mondu induve ellu hè di campà. Per l'omu per vive in tutti i mondi deve avè quantunque corpi quant'è mondi, ogni corpu essendu u strumentu fattu di a natura è a materia di u mondu à quale appartene, chì pò cuntattà ogni mondu, agisce in quellu mondu è avè quellu mondu reagisce in ellu.

u soffiu (♋︎), à traversu longhi periodi di involuzione, hà furnitu per ellu stessu un corpu di vita (♌︎); u corpu di a forma (♍︎) hè statu custruitu; a vita hè stata precipitata in e circa a forma, cusì un corpu fisicu (♎︎ ), hà risultatu. Per mezu di u corpu fisicu fattu è tenutu da u respiru, attraversu a forma è a vita, u desideriu (♏︎) diventa apparente; da u cuntattu di a mente cù u corpu fisicu, u pensamentu (♐︎) hè pruduttu. U putere di u pensamentu distingue l'omu da i mondi più bassi è, per u pensamentu, deve travaglià cun ellu stessu per l'altri.

L'omu, a mente, da u sanscritu manas, hè essenzialmente un esse chì pensa. L'omu hè u pensatore, a cunniscenza hè u so ughjettu, è pensa per pudè sapè. U pensatore, manas, sà, in u mondu di u so propiu esse, ma cunnosci in quellu mondu solu ciò chì hè di natura simili à ellu stessu. L'omu, manas, a mente, ùn hè micca di a stessa natura è materia cum'è u corpu fisicu (♎︎ ), nè di a materia di forma-desire (♍︎-♏︎), nè di a materia di u mondu di a vita-pensu (♌︎-♐︎). U pensatore hè di a materia (se pudemu chjamà stu statu altu di esse materia) di a natura di respirazione-individualità (♋︎-♑︎). Cum'è tali pò esse in u mondu spirituale di u respiru - l'individualità, quandu hè liberatu da i mondi più bassi, è si cunnosci in u gradu in quale pò esse in relazione cù elli, ma ùn pò micca solu solu in u so mondu cunnosce i mondi più bassi. è i so ideali. Per sapè l'ideali è i mondi chì sò cuntenuti in u mondu spirituale di a cunniscenza, u pensatore, l'omu, deve avè corpi in quale deve campà è entra in cuntattu cù ognunu di i mondi, è attraversu quelli corpi amparà tuttu ciò chì i mondi ponu insignà. . Per quessa, l'omu, u pensatore, si trova in un corpu fisicu chì campa in stu mondu oghje. A vita dopu a vita, a mente s'incarnarà finu à chì l'omu hà amparatu tuttu ciò chì ognunu di i diversi mondi pò insignà; allora solu pò esse liberatu da i ligami chì i mondi più bassi si forgianu annantu à ellu. Diventarà liberu ancu s'ellu hè sempre campatu in tutti i mondi. A diffarenza trà l'omu liberu è u servitore o schiavu hè chì questu schiavu o schiavu soffre in ignuranza, incurrendu di a causa di a sofferenza è di i mezi di liberazione, è ferma un schiavu finu à ch'ellu si sveglia à a causa. di a so schiavitù è decide di entre in a strada di a so liberazione. Per d 'altra banda, l'omu liberu hè in u mondu di a cunniscenza è ancu s'ellu vive è agisce in tutti i mondi inferiori ùn hè micca ingannatu, perchè a luce di a cunniscenza illumina i mondi. Mentre vive in u so corpu fisicu, vede à traversu l'illusioni di u mondu fisicu è i mondi chì si trovanu trà ellu è u mondu di a cunniscenza, è ùn si sbaglia micca unu per l'altru. Tutti i chjassi sò vistu da ellu, ma ellu camina à a luce di a cunniscenza. L'omi sò schiavi è ùn ponu micca subitu percive a strada di u mondu di a cunniscenza, ma supponenu chì cunnoscenu e cose di tutti i mondi appena cumincianu à vede u mondu.

Dopu intrutu in u corpu di u criaturu, a nostra scola principia cù u nostru primu ricunniscenza cuscente di u mondu è cuntinua finu à a fine di a vita fisica quandu, sempre quandu e zitelli, partemu. Durante a vita, appena hè amparatu da a mente cum'è un zitellu aprenu in unu di i ghjorni di u so tempu di scola. U zitellu entra in scola è accetta cum'è veru ciò chì u so maestru ci dice. A mente entra in u so corpu fisicu è accetta cum'è veru ciò chì i sensi, i so maestri, dite; ma i prufessori sò capaci di dì solu ciò ch'elli sò stati insignati. Dopu qualchì tempu, u zitellu in a scola cumencia à interrugà u maestru riguardu à l'insignamentu; più tardi, quandu a facultà di pensamentu hè più sviluppata, hè capace di analizà parte di l’insignamentu è di dimustrà un fattu o una falazia, o qualchì volta per andà ancu più alluntanatu chè u maestru in i regni di u pensamentu.

In un zitellu, a mente hè struitu da i sensi è a mente accetta cum'è veru tuttu ciò chì i sensi ci dicenu. Mentre u zitellu criscinu, i sensi sò più sviluppati è impegnati à a mente ciò chì hè chjamatu una cunniscenza di u mondu; per chì a mente prima si svegliate à a realtà di u mondu fisicu per mezu di i sensi fisichi. Cumu cuntinueghja à vive in u mondu fisicu i sensi sò più sviluppati è u mondu appare in forme è figure sfumate. U sonu hè interpretatu in u noise, melody and symphony. I profumi è i sapori di a terra transmettenu à a mente i delizie di u corpu; u palazzu è u toccu purtanu à a mente l'appressu d'appressioni è a sensazione di a realtà di i sensi. A mente sperimentendu cusì u mondu à traversu i sensi à u primu pensu: tutte e cose sò vere, ste cose solu sò reale; ma cume a mente cuntinueghja à pensà chì corre a gamma di i sensi è face a cunniscenza. Più cà u mondu, i sensi ùn si ponu micca dà. Allora a mente principia à interrugà. Questa hè a cundizione di l'umanità attualmente.

I scienzi avanzavanu finu à i limiti di i sensi, ma ci anu da fà piantà si ùn intende micca investigà più di ciò chì i sensi ponu insignà.

E religioni sò ancu custruite annantu à i sensi, è sò per quelli menti, infantili è adulti, chì ùn volenu micca lascià i chjassi imbattiti induve i maestri di ricerca sensuali anu purtatu. Sebbene professanu per esse spirituale, e religioni sò in i so dottrine è insegnamenti u materialisimu, anche un pocu più spiritualizatu cà a scienza fisica. Cusì a mente hè ingannata per a vita da i prufessori di tutte e classi.

A mente ùn pò percepzioni sensuali diventà liberata da l'illusione di u sensu. Dopu parechje avventure è crises, l'omu cumencia à dubbità di a realità di u mondu è di i sensi ch'eddu avia pensatu cusì reale. Apprende chì quellu chì si chjama a cunniscenza ùn hè micca veru cunniscenza dopu chì tuttu ciò chì pensava à esse fora di u dubbitu pruvà spessu i più inaffidabili. L'omu ùn deve micca diventà disprezzu è pesimista perchè ellu vede chì tutte e cunniscenze chjamate sò cum'è ghjocu di u zitellu, chì quelli chì dicenu chì sà sò cum'è zitelli chì ghjucanu negoziu è suldatu, citendu fabuli è spiegandu unu à l'altru cumu soffia u ventu, l'astri brillaranu è perchè sò fatti, è cumu stanu, i zitelli, ghjunghjenu in u mondu è da induve.

Unu deve, in questa tappa di a so furmazione, ricurdà di a so infanzia: cumu era allora ancu cridutu u mondu fisicu irreal, cum'è ellu. A ragiò chì u mondu fisicu pareva irreal allora era chì ùn era micca cusì bonu cunnuscenu i sensi di u corpu fisicu è, per quessa, u mondu era per ellu un locu stranu; ma a strana hà lasciatu u mumentu à a familiarità cume a mente hà travagliatu cù i sensi, è cusì u mondu gradualmente pareva esse reale. Ma avà, avendu sperimentatu i sensi, hà arrivatu à un pianu simile, ma oppostu à quellu chì lasciava in l'infancia; cum'ellu era crisciutu in a realtà di u mondu cusì avà hè cresce da ella. In questa tappa, l'omu duverebbe ragiunà chì, cum'ellu a primu tempu credeva chì u mondu era irreal, poi esse reale, è chì ghjè avà cunvintu di a so irrealità, allora pò ancu vede di novu a realità in l'attuale irrealità; chì queste sò tappe chì a mente sperimenta da un mondu à l'altru, solu per dimenticà si è di ritruvà finu à tutti i mondi si passanu, sia in l'avvene sia in u passu. Quandu i sensi fisichi sò outgrown hè in l'entrata di un altru pianu o di u mondu chì per ellu hè incerta è pocu cunnisciutu cum'è l'entrata di stu mondu. Quandu questu fattu hè capitu, a vita adopta una nova importazione perchè l'omu, a mente, u pensatore, hè destinatu à cunnosce tutte e cose. À a mente, l'ignuranza hè miseria; fà è cunnosce hè a natura è a rializazione di u so esse.

L'omu si deve cercà di abbandunà u so corpu fìsicu, o per l'ascetisimu torturallu à sottumissione, o per pusà in una stanza scura per vede e cose invisibili, o per sviluppà sensi astrali è un corpu astrale per sportà in u mondu astrale? Ogni ognuna di ste pratiche pò esse indulge è risultati pò esse uttene, ma tali pratiche saranu solu luntanu da u mondu di a cunniscenza è causanu a mente di vaghjunà senza scopu, più incerta chì mai à quale, quale è induve è , è pruvucà à esse incapace di distinguerà u reale da l'irreal.

Quandu a mente si dumanda quale è quale hè, è l'irregalità di u mondu è i limitazioni di i so sensi fisichi s'appoghjanu annantu, allora diventa u so propiu maestru. À u primu, tutti pare chì sò scuru, cum'è a luce di i sensi hà fiascatu. L'omu hè avà in a bughjura; deve truvà a so propria luce prima ch'ella sia capace di appughjà u so modu fora di u bughju.

In questa bughjura, l'omu hà persu a so luce. In a irrealità di u mondu, a so luce hè apparsu à l'omu cum'è irreal cum'è ognunu di l'ughjetti di u sensu, o di a prucessione di l'illusione. I sensi avarianu insignatu l'omu à cunsidereghja a so luce cum'è irrea quant'è tutte l'altre cose da quale avianu statu interpreti. Ma tra tutti l'irrealità, a luce di l'omu hè quella sola chì hè stata cun ellu, inutile. Hè da quella luce chì hà sappiutu fà cuscenza di i sensi. Per via di a so sola luce hè capaci à sapè di a minuscità di a so cunniscenza. A so luce hè capace di cunnosce e irrealità; per mezu di a so luce hè capaci di sapè chì si trova in u bughju è di percepisce ellu stessu in a bughjura. Sta luce chì avà vede hè l'unica cunniscenza vera chì hà avutu in tutte e so sperienze in a vita. Questa luce hè tuttu ciò chì ellu pò esse sicuru di in ogni mumentu. Sta luce hè ellu stessu. Questa cunnuscenza, questa luce, ellu stessu, hè chì hè cunuscente, è hè ella stessu finu à u gradu in quale hè consciente. Questa hè a prima luce: chì hè consciente di ellu stessu cum'è una luce cuscente. Per via di sta luce consciente, ellu stessu, illuminarà u so chjassu attraversu tutti i mondi, sì ellu viderà chì hè una luce cuscente.

À u primu puderà micca straccià l'intesa cù a pienezza di a luce, ma serà vistu in tempu. Allora cumincià à alluminà u so propiu percorsu da a so propria luce consciente, a sola luce chì unirà cun a fonte di luce. Per a so propria luce consciente, l'omu amparà à vede e sfarente luci di i mondi. Allora i sensi fisichi pigliereranu un significatu differenti di quellu di a so irrealità.

Per entra in u mondu di a cunniscenza dopu à vede tutti i mondi, l'omu cum'è una luce cuscente deve stà in e cunnosce u so corpu fìsicu, è attraversu u so corpu fisicu hà da amparà à cunnosce u mondu cum'è mai cunnisciutu. Fora di u bughju di l'ignuranza l'omu deve chjamà tutta a materia à a luce di a cunniscenza. Cum'è un omu di luce consciente deve stà cum'è una colonna di luce in u so corpu è illuminàla è attraversu u corpu interpretà u mondu. Iddu duvia lascià un missaghju in u mondu da u mondu di a cunniscenza.

Quandu un primu si sveglia à a cunniscenza chì tuttu ciò chì hè veramente hè consciente, quellu chì ellu hè veramente ùn hè micca solu cunzientu cumu a parola hè spessu usata, ma chì hè una luce consciente, viva è infallibile, allora o in un certu tempu successore. pò esse chì ellu, cum'è una luce cuscente, stà in un momentu, in un lampu di luce, cunghjuntà si cù a Cuscenza, a Cuscenza permanente, mudificante è assoluta in quale l'universu, i dii è l'atomi sò tali à causa di u so sviluppu, in chì anu riflette o esistenu cum'è esseri cuscenti in a Cuscenza. Se l'omu cum'è una luce consciente pò cuncepì cusì o pò cuntattà a Cuscenza assoluta, ùn ne mancherà mai più d'errore i so ombri nantu à i sensi per a so luce cuscente; eppuru luntanu pò lampassi di a so strada, serà impussibile per ellu di stà in bughjura assoluta, perchè ellu hè cum'è una luce luminosa è riflette da a Cuscenza indestructibile, senza cambiu. Dunque diventatu cusciente ch’ellu hè una luce cuscente, ùn pò mai cessà d’esse esiste tale.

(À seguità)