The Word Foundation
Condividi a pagina



THE

PARMA

DECEMBER 1908


Copyright 1908 da HW PERCIVAL

MOMENTI CON AMICI

Perchè hè chì si dicia qualchì Jesus era unu di i salvatori di l'umanità è chì i populi di l'antichità anu avutu ancu i so salvatori, invece di dì ch'ellu era u Salvatore di u mondu, cum'è tene tutti i cristiani?

A dichjarazione hè dovuta à parechje cause. Certi facenu a dichjarazione perchè l'anu intesa fatta da l'altri; certi, chì cunniscenu a storia di l'antichi, perchè a storia di i populi antichi registra u fattu chì anu avutu parechji salvatori. I salvativi di i sfarenti populi diferenti secondu i bisogni di e persone à quale vene, è a cosa particulare da quella chì sò da esse salvatu. Cusì un salvatore apparisse per liberare u pòpulu da una pesta, o da una fame, o da l'invasioni di un nemicu o di una bestia salvatica. Un altru salvatore apparsu per liberà a ghjente à quale ellu hè vinutu da a salvageria per insegnà di e lingue, di l'arti è di e scienza necessarie per a civilisazione, o per illuminà e so menti è comprensione. Qualchese chì hà lettu un pocu di i sistemi religiosi di u mondu, vederanu chjaramente chì i salvatastri apparìanu seculi o millaie d'anni prima di a data quandu Ghjesù hè dettu di esse natu.

S'ellu si dice chì Ghjesù hè u salvatore di u mondu da tutta a Christendom, una tale dichjarazione seria un manifestu di l'ignuranza è l'arroganza di tutta a Christendom, ma per furtuna per a Christendom ùn hè micca cusì. In ultimi anni in particulare, u mondu occidentale hè diventatu è diventa sempre più cunnuscenza di e storie è di e Scritture di l'altri populi, è un sentimentu più amichevule è una bona cumpatibilità hè statu dimustratu à quelli di e altre razze è di e so fede. U mondu occidentale hà amparatu à valurizà e tende di saviezza cuntenute in i tesori literari di i populi antichi. U vechju spiritu di uni pochi di ghjente elettu da Diu o autoelettu da esse salvatu da u numeru innumerabile di u passatu hè sparitu è ​​in u so locu vene un ricunniscenza di ghjustizia è i diritti di tutti.

 

Vi puderete dì se ci sò persone chì celebranu a nascita di i so salvatori nantu à o vicinu à u vintesimu ghjornu di dicennu (à u tempu chì u sole si chjama di entrà in u segnu Capricornu?

U vintisimu ghjornu di dicembre era un tempu di grande gioia in Egittu, è una festa hè stata in onore di l'anniversariu di Horus. Trà i riti è cerimonii prescritti in i libri sacri di a Cina, a festa di l'altri religioni vechji hè seguita da vicinu. Duranti l'ultima settimana di dicembre, à u tempu di u solstiziu d'invernu, i buttreghi è i tribunali sò chjusi. E solemnità religiose sò allora celebrate è sò chjamate e festività di Gratitudine à Tie Tien. U Persian Mithras era chjamatu u mediatore o salvatore. Anu celebratu u so anniversariu u vinti-cinqui di dicembre in mezu à grandi gioia. Hè statu ricunnisciutu chì à quellu tempu u sole si ferma è dopu principia à vultà versu u nordu dopu a so longa sughjornu in u sudu, è si dice chì quaranta ghjorni sò stati riservati per ringraziamentu è sacrifiziu. I Rumani celebravanu u vinticinqui di dicembre cù una grande festa in onore di Bacchus, chì era in quellu tempu chì u sole principia u so ritornu da u solstiziu d'invernu. In i tempi più tardi, quandu parechji cerimonii persiani sò stati intrudutti in Roma, u stessu ghjornu era solennizatu cum'è festa in onore di Mithra, u spiritu di u sole. L'Hindu anu sei festivali successivi. U vinti-cinqui di dicembre a ghjente decora a so casa cù guirlande è carta dorata è universale facenu rigali à l'amichi è i parenti. Allora si vede chì à questa data i populi di l'antichità ancu veneranu è si rallegravanu. Chì era à l'epica di u solstiziu d'inguernu ùn pò esse solu accidenti o coincidenti. Hè assai più ragiunate di suppone chì, in tutte l'apparente coincidenze di u passatu, ci hè una verità sottostante di significatu misticu prufondu.

 

Si dice da alcuni chì a nascita di Cristu hè una nascita spirituale. S'ellu hè accussì, perchè hè chì u Natale hè celebratu per u corpu fisicu da a manghjà è à beve, in un modu materiale, quale hè veramente u cuntrariu di i nostri concezioni di spiritualità?

A ragione di questa data torna di Cristiani di i primi seculi. In i so sforzi per quadrà e so duttrine cù e credenze di i pagani è di i pagani, anu incorporatu e feste di elle in u so calendariu. Questa rispondeva un doppiu scopu: satisfà i costumi di queste persone è li hà purtatu à suppunì chì u tempu duverà esse sacru à a nova fede. Ma, in aduttendu i festi è e feste, u spiritu chì li incitò è era persu è solu i simbuli più brutali priservati trà l'omi di u nordu, i Druidi è i Rumani. L'orgie salvatica hè stata pacata è a licenza completa hè stata permessa; a glutonia è a borrachja prevalenu in quellu tempu. Cù i primi ghjente, a causa di a so gioia era stata à causa di a so ricunniscenza di u Soli chì avia passatu u puntu più bassu in a so apparente strada è di u vinticinque di dicembre hà iniziatu u so viaghju, chì daria u ritornu di a primavera è u salvarà. da u friddu è di a desolazione di l'invernu. Quasi tutti i nostri osservalli in a stagione di Natale anu u so urigine cù l'antichi.

 

In 'Momenti cù Amici', di Vol. 4, pagina 189, si dice Natale significa "A nascita di u sole invisibili di a luce, u Principiu di Cristu", chì, cume cuntinua, "Duverebbe nasce in l'omu". S'ellu hè cusì, segue chì a nascita fisica di Ghjesù hè stata ancu u vinticinque di Dicembre?

Innò, ùn seguita micca cusì. In fattu hè dichjaratu in "Momenti cù l'Amichi" sopra riferenu à chì Ghjesù ùn hè micca u corpu fisicu. Chì hè un corpu distintu da u fisicu - ancu sì hè natu per mezu è da u fisicu. U modu di sta nascita hè quì prisente è una distinzione hè fatta trà Ghjesù è u Cristu. Ghjesù hè un corpu chì assicura immortalità. Infatti, l’immortalità ùn hè micca rializatu da nimu per chì Ghjesù o u corpu immortale sò natu per ellu. Hè questu corpu immortale, Ghjesù, o per ciò chì sempre hà cunnisciutu à l'antichi, ciò chì hè u salvatore di l'omu è micca finu à a nascita hè statu salvatu da a morte. A listessa lege ferma bona oghje cum'ella hà fatta allora. Quellu chì mori ùn hè diventatu immortale, altrimente ùn pudia micca morì. Ma quellu chì hè diventatu immortale ùn pò micca mori, altri ùn hè micca immortale. L'omu deve dunque ottene l'immortalità prima di morte, o altrimenti reincarnate è cuntinuà à reincarnate, finu à chì hè salvatu da a morte da u so corpu immortale Ghjesù. Ma Cristu ùn hè micca un corpu, cum'è hè Ghjesù. À noi è per noi, Cristu hè un principiu è micca una persona o corpu. Per quessa, hè statu dettu chì Cristu deve esse natu dintra. Questu significa, per quelli chì ùn sò immortali, chì e so mente sò illuminate da a prisenza di u principiu di u Cristu è sò capaci di capiscenu a verità di e cose.

 

Se Ghjesù o Cristu ùn avianu micca vivi è insegnà cum'è ellu hè suppostu, cumu hè fattu chì un tali errore puderia avè prevale da tanti seculi è deve prevale oghje?

L'errori è l'ignuranza prevalenu finu à ch'elli sò rimpiazzati da a cunniscenza; cù a cunniscenza, l'ignuranza sparisce. Ùn ci hè spaziu per i dui. In mancanza di cunniscenza, sia materiale o spirituali, ci vole à accettà i fatti cume. Vulendu chì i fatti sò sfarenti ùn li cambianu micca una ghjossa. Ùn ci hè micca fatti in a storia riguardanti a nascita di Ghjesù o di Cristu. I termini Ghjesù è Cristu esistianu seculi prima di a nascita di a reputazione. Ùn avemu micca ricordi di tali esse à u mumentu chì si dici chì hè natu. Quellu chì avia campatu - è chì avia causatu un tale disturbamentu è u ricunniscenza cum'è un caratteru impurtante - duverebbe esse ignoratu da i storichi di quellu periodu hè assurdu. Erodu, u rè, si dice chì hà causatu tanti fucilari per esse assicurati chì u "figliolu" ùn devi micca campà. Pilatu hè dettu chì hà cunnannatu Ghjesù, è si dice chì Ghjesù hà risuscitatu dopu a so crucifixione. Nisunu di sti avvenimenti straordinarii sò stati arregistrati da i storichi di quellu tempu. U solu discu chì avemu hè hè quellu chì si cuntene in i Vangeli. In fronte di sti fatti, ùn pudemu micca dichjarà chì a nascita reputata sia autentica. U megliu chì si pò fà hè di dà li un locu trà i miti è leghje di u mondu. Chì seguemu in u nostru errore riguardanti a supposita nascita è morte di Ghjesù ùn hè micca stranu. Hè una questione di costumbre è abitudine cù noi. U difettu, se ci hè un difettu, si trova in i primi babbi di a chjesa chì fecenu a richiesta è stabiliscenu u dogma di a nascita è a morte di Ghjesù.

 

Vuoi dì chì a storia di a Cristianità hè solu una fabula, chì a vita di Cristu hè un mitu è ​​chì per quasi 2,000 anni, u mondu hà cridutu in un mitu?

U mondu ùn hà micca cridutu in u Cristianesimu per quasi 2,000 anni. U mondu ùn crede micca oghje in u Cristianesimu. I cristiani stessi ùn credenu micca abbastanza in l'insignamenti di Ghjesù per campà una centesima parte di elli. Cristiani, è ancu u restu di u mondu, opponenu l'insignamenti di Ghjesù in a so vita è travagliu. Nisun inseme insegnamentu di Ghjesù hè cumplettamente osservatu da i cristiani. In quantu à a diffarenza trà u fattu è a fabula, avemu amparatu chì ùn ci sò micca fatti riguardanti a nascita storica è a vita di Ghjesù. A fabula è u mitu sò tenuti da parechji cristiani per esse a basa di e religioni pagani, ma a fede cristiana hè in a listessa classe. Sicuramente, a religione cristiana hà menu basa in fatti chè parechje parte di e grande religioni mundiali. Questu ùn significa micca chì u Cristianesimu hè falu, nè tutte e religioni sò falsi. Ci hè una vechja parolla chì in ogni mitosu ci hè un logò. Un mitu hè una narrativa chì cuntene una verità prufonda. Questu hè veru di u Cristianesimu. U fattu chì tanti si sò benificati in a storia precoce è in i nostri tempi da a credenza in a vita è u putere salvatore di Ghjesù deve avè qualchì putenza secreta; quì si trova a so forza. L'apparizione di qualsiasi grande maestru o insegnamentu hè secondu una certa lege, a lege di i ciculi, o di staggione. U tempu di a reputazione nascita di Ghjesù era u ciculu o a stagione per a promulgazione è u sviluppu di una verità rivelata di novu. Cridemu chì circa à quellu tempu ci era trà u populu quellu chì hà righjuntu l'immortalità, a nascita di un corpu di Ghjesù riferitu, chì avendu cusì ottenutu, hà datu l'insegnamentu di l'immortalità à quelli chì ellu considerava capaci di riceve è capisce. it, è chì quì si riunì intornu à ellu un numeru chì era chjamatu i so discìpuli. Chì ùn ci hè una storia di questu hè dovutu à ùn esse micca cunnisciutu da e persone chì ùn eranu scunnisciute di u misteru in quantu à a vita immortale. Restendu è insegnà à i so discìpuli per un tempu, dopu hè partutu, è i so insegnamenti eranu promulgati da i so discìpuli. U mutivu di a persistenza in a cridenza di Cristu è i so insegnamenti hè chì ci hè in l'omu una conviczione sottostante in a pussibilità di a so immortalità. Sta credenza latente trova l'espressione in l'insignamenti chì a chjesa hà distortitu in a so forma prisente.

Un Amicu [HW Percival]