The Word Foundation
Condividi a pagina



THE

PARMA

JULY 1913


Copyright 1913 da HW PERCIVAL

MOMENTI CON AMICI

Hè megliu per un omu di lascià u so corpu fisicu inconsciamente, chì l'anima pò entrà in u so stato di sognu?

Hè megliu per un omu di rispunsabilità esse cuscente di tuttu ciò chì face in u fisicu è in ogni altru statu di l'esistenza. Sì l'omu - l'omu chì significa u principiu di pensamentu cuscente in u corpu - decide di lascià u corpu fisicu, u lascia in modu inconsciente; se lascia u so corpu inconsciente, ùn hà micca scelta in a materia.

Ùn hè necessariu per l'anima - pigliandu chì "omu" è "anima" sò in a dumanda destinata à esse sinonimu - alluntanassi da u so corpu fisicu per entra in u so statu di sognu. L'omu raramenti, se mai, lascia u so corpu fìsicu prima di morte.

L'omu hè cusciente in u so state di risvegliu; hè cusciente in u statu di sognu; ùn hè micca cusciente durante u passaghju da u risvegliu à u statu di sognu; vale à dì, entre l'ultimu mumentu quandu hè svegliu è u principiu di sognu. U passaghju da u fisicu à u statu di sognu currisponde à u prucessu di morte; eppuru chì da u pensamentu è l'attu l'omu determina ciò è cumu sarà a transizione, ùn hè micca cuscente nè ne cunnosce u passatu quand'ellu sia ghjuntu u tempu, ancu s'ellu pò avè qualchissia impressioni di u passaghju.

Quandu l'omu amparà cumu entrà è cumu lascià a fase di u sognu à vuluntà, cessate di esse l'omu ordinariu, è hè qualcosa di più cà l'omu ordinariu.

 

Chì altezza ghjunghjenu e anime chì abbandunanu u so corpu fisicu cuscinendu è chì restanu cuscienti dopu a morte?

Depende di ciò chì eranu i pinsamenti è l'azzioni di ciò chì l'interrogatore designa cum'è l'anima, è di i rializzi mentali è spirituali in altre vita fisica è sopratuttu in l'ultimi. Sì l'omu pò abbandunà u so corpu fìsicuamente cun cuscenza à a morte, vole o sanzione a morte. Sia chì unu hà attraversatu u prucessu di a morte cun cuscenza o sia inconsciente, u statu di esse cuscente, chì ellu entrerà, currisponde à è hè determinatu da ciò chì hà acquistatu cunniscenza di durante a vita in u so corpu fisicu nantu a terra. Micca acquistu è pussessu di somme di soldi è pussedute di u mondu, per primurosu, nè pusizione suciale, nè cunniscenza è padronanza di costumi è di cunvenzioni, nè d'erudizione è familiarità cù ciò chì altri omi anu pensatu; nimu di questu ùn conta. U raggiungimentu dopu a morte dipende da u gradu di intelligenza chì l'omu hà righjuntu durante a vita; nantu à ciò chì sapi chì a vita hè; annantu à u cuntrollu di i so desideri; nantu à a furmazione di a so mente è i scopi da quale l'hà adupratu, è nantu à a so attitudine mentale versu l'altri.

Ogni omu pò furmà in a vita una certa opinione di u statu dopu a morte realizendu ciò chì "sà" è ciò chì face in questa vita cun ellu stessu, è quale hè a so attitudine à u mondu esternu. Micca ciò chì un omu dice nè ciò chì crede nantu à i stati dopu a morte seranu sperimentati da ellu dopu a morte. A pulitica di a religione creata in articuli di un creditu è ​​di una credenza da i teologi, di speranza o di un scemu contra u mondu, ùn farà micca chì a ghjente sia cuscente è ottene dopu a morte ciò chì avianu intesu parlà prima, ancu s'elli credevanu ciò chì avianu intesu. . U statu di a morte dopu ùn si trova micca u locu caldu preparatu per quelli chì ùn credenu micca, nè ancu una semplice credenza è un membru à a chjesa dà titulu di i posti di scelta in u celu. A fede in i stati dopu à a morte pò effettuà quelli stati solu in quantu influenzanu u so statu di mente è e so azioni. Ùn ci hè nimu divinu in u celu per alluntanà l'omu da u mondu è à u pettu; ùn ci hè micca un diavulu chì piglia l'omu in u so culleghju quandu passa fora di u mondu, ùn importa ciò chì e so credenze sò state durante a vita, o ciò chì hà statu prumessu o minacciatu da i teologi. I timori è e speranze prima di a morte ùn cambianu micca i fatti di i stati di a morte. I fatti originatori è definitori di l'istati dopu à a morte sò: ciò chì sapia è ciò chì era prima di morte.

L'omu pò ingannà ghjente nantu à ellu stessu mentre stà in u mondu; per pratica pò amparà à ingannà si stessu annantu à ellu stessu durante a so vita fisica; ma ùn pò micca ingannà a so propria Alta Intelligenza, u Sinò, cum'è hè di qualchì volta chjamatu di ciò chì hà pensatu è fattu; per tuttu ciò chì hà pensatu è sanzionatu hè in dettagliu è a so totalità registrata automaticamente in a so mente; è sicondu l'ine inexorabile è universale lege di ghjustizia, da quale ùn ci hè micca appellu è nè scappamentu, hè quellu chì hà pensatu è sanzionatu.

A morte hè un prucessu di separazione, da u tempu di abbandunà u corpu fisicu à esse cuscenti in u statu di u celu. A morte strappa tuttu ciò chì ùn hè micca di u mondu celeste. Ùn ci hè locu in u celu per i so schiavi salariati è i so banche. Se l'omu hè solitario senza elli, ùn pò esse in u celu. Solu quellu di ellu pò andà in u celu chì hè di u statu di u celu, è quellu chì ùn hè micca sottumessu à l'infernu. I schiavi salariati è a terra è e banche restanu in u mondu. Se un omu pensava ch'ellu li possedeva mentre ch'ellu campava nantu à a terra, s'era sbagliatu. Ùn pò micca pussede elli. Pò avè un affittu nantu à e cose, ma pussede solu ciò chì ùn pò micca perde. Ciò chì l'omu ùn pò micca perde va cun ellu in u celu, ferma u so in terra, è per sempre hè cuscente. Puderà nuvola è copre nantu à a terra cù e cose chì ùn li appartenenu, ma hè sempre cuscente. U statu mentale chì l'omu entre è cunnosce durante a vita entrerà è cunnosce dopu a morte, mentre chì in a vita fisica hè disturbatu da i prublemi è i cura di u mondu. In "alture", o celu, ciò chì hè cuscente hè liberu di teme è fastidiu. Ciò chì impedisce a felicità in u mondu hè eliminatu da quellu statu.

Un Amicu [HW Percival]