The Word Foundation
Condividi a pagina



THE

PARMA

Vol. 12 MARCH 1911 N ° 6

Copyright 1911 da HW PERCIVAL

AMICATURA

(cunclusu)

HÈ comparativamente pochi veri amicizie in u mondu, perchè pochi omi sò abbastanza veri per elli stessi per avè veru amicizie. L'amicizia ùn pò riesce in una atmosfera di ingannazione. L'amicizia richiede a natura per sprimesi veramente, è salvu chì ci hè l'onestà di l'espressione l'amicizia ùn viverà micca. L'omu hè u so megliu amicu quandu hè in verità in i so amicizie.

La Mente attrae a mente è cumplementa a mente. A ricerca di un amicu hè cum'è a vita per un altru latu di u so propiu stessu mentale. Quandu un amicu si trova l'amicizia ùn serà perfetta perchè nè a mente ùn hè perfetta. Tutti i dui anu innumerabuli falli è mancanze, è nè ùn si ponu ragiunà chì u so amicu duverà mustrà quella perfezione à quale ellu stessu ùn hà micca righjuntu. L'amicizia ùn pò esse affucata cum'è a forma di un vestitariu. I cunniscenzi pò esse sceltu, ma l'amicizie si organizanu. L'amichi saranu cunghjunti naturalmente cum'è u magnetiu attrae u ferru.

L'amicizia pruibisce a capiscitura di l'opinione, l'accunsenza à e dumande, o à una persecuzione seguita di a guida di u nostru amicu. L'amicizia necessita unu per valutà e so propie credenze, per esse indipendente in u pensamentu, è per offre una ricunniscenza raghjunata è resistenza à tuttu ciò chì ùn hè micca credutu ghjustu in u so amicu. L'amicizia necessita a forza per stà sola s'ellu ci hè.

In leghje un bonu libru, un sintimu di amicizia hè spessu svegliatu da l'autore quandu ci davena qualcosa è scrive in parolle vivente u pensamentu chì semu sempre arrubbatu. Hè u nostru pensamentu sussurratu, cum'è sì chì l'avemu avvistu. Semu capaci di avè datu una forma in parolle. Forse ùn avemu micca vistu u scrittore, pò passà seculi da quandu ellu caminava a terra, ma ellu stà sempre, perchè ellu hà pensatu u nostru pensamentu è parla quellu pensamentu per noi. Sentemu chì hè in casa cun noi è hè u nostru amicu è ci sentu in casa cun ellu.

Cù strangers ùn pudemu esse noi stessu. Ùn li lasciaranu micca. Ùn sanu micca. Cù u nostru amicu ùn pudemu aiutà micca esse noi stessu, perchè ci cunnosce. Induve l'amicizia esiste assai spiegazione ùn hè micca necessariu chì sentemu chì u nostru amicu capisce digià.

E persone chì parranu o pensanu di amicizia appartene à una di e duie classi: quelli chì u consideranu una relazione di i sensi, è quelli chì parranu d'ella cum'è una relazione di mente. Ùn ci hè micca cumbinazione di i dui, o una terza classa. L'omi chì percepenu l'amicizia per esse di mente sò di dui tippi. Unu a sà chì sia di u spiritu, a mente spirituale, l'altru si pensa da relazione mentale o intellettuale. L’omi chì a consideranu essendu di u sensu sò ancu di dui tippi. Quelli chì l'anu pensatu esse un rapportu per piacè u sentimentu è gratificà i desideri o emozioni, è quelli chì l'anu cunsideratu cum'è un bene fisicu, riguardu à e cose fisiche.

L'omu chì ricunnosce l'amicizia cum'è un bene fisicu forma a so stima in una basa strettamente fisica. Questu determina per ciò chì un omu vale in soldi è e pruprietà, è u prestigiu chì sti danno. Cifreghja a so stima senza emozione o sentimentu. Fighjatu l'amicizia in una manera di fattu, per ciò chì vale a pena per ellu. Ciò chì chjama l'amicizia dura mentre u so "amicu" conserva i so pussessi, ma finisce se si sò persi. Dopu ùn ci hè tantu sintimentu nantu à questu; si dispiace chì u so amicu hà persu a so furtuna, è chì hè u so amicu, ma ellu trova un altru cù i soldi per piglià u postu di quellu persa per ellu. Hè quasi irreverente parlà cusì di amicizia.

U più grande numaru di quelli chì parlanu di amicizia appartene à u sicondu tipu di prima classe. A natura di a so amicizia hè psichica è hè di i sensi. Questa si applica à quelli chì anu una comunità d'interessu è cercanu tra l'altru per ottene i so scopi particulari, cum'è i culturi di a società è di quelli chì sò temperamentalmente sentimentali, stanu guvernati da e so emozioni. In questu cerculu sò cumpresi quelli chì anu voglia di personalità, quelli chì si sentenu cuntentate solu quandu in l'ambiente di e personalità. Chjamanu quelli chì li piacenu cusì i so amichi, micca per via di i benefici di u rapportu intellettuale, ma per l'accordu di u magnetisimu persunale di a so presenza. Questa dura finu à quandu i so sentimenti è i desideri sò adattati à l'altri. L'amicizia psichica o di desideriu cambianu o finiscinu quandu a natura di a fasa particulare di u desideriu, chì hè u so ligame, cambia. Tali sò e natura di u soldi è l'amicizie di u desideriu.

A mente agisce attraversu i desideri è tocca à elli, ma nemmenu quellu chì hè di u mondu fisicu nè di u mondu di u desideriu pò capisce l'amicizia. A relazione di amicizia hè essenzalmentu di a mente. Quelli solu ponu capisce l'amicizia chì a cunsidereghja cume esse di a mente è micca di a persunale, nè di u corpu, nè di ciò chì tocca à e pussesse o à i desideri è à l'emozioni di quella personalità. E cose da u mondu fisicu è i desideri di persunalità ponu esse ligate da tali termini cum'è l'interesse di sè stessu, o u piacè, o l'attrazione, o l'affettu, è ponu esse accettate reciprocamente, ma ùn sò micca amicizia. Una percepzione o una capiscitura di a minuranza di a mente è di a mente hè u principiu di l'amicizia vera, è a relazione trà quelli chì si cunsideranu pò esse chjamata amicizia mentale. L'amicizia di sta classe hè trà quelli chì sò di qualità simili è simile di a mente, o chì anu u stessu o un ideale simili in mente. Sò attrati unu à l'altru da una certa apprezzazione mentale mutuale di qualità è scopu di u pensamentu è di l'ideale, indipendentemente da e pussibulità fisiche, o di l'attrazione da una cumunità d'interessi, o da tendenzi emotivi, o da qualità di u magnetisimu di u desideriu. L'amicizia si distingue da e tracce persunale è piace è i difetti è e tendenzi. L'amicizia pò esse furmata trà u bassu è eminente cum'è trà quelli di l'educazione uguale è a stazione in a vita.

L'amicizia mentale hè di esse distinatu da esse di qualità è caratteru intellettuale. Ci hè dimustratu da l'azzione è a relazione di mente cù a mente cum'è distinta da u pensamentu di i soldi è i tratti è l'abitudine di a persunalità. A presenza fisica di una persunalità ùn hè micca necessaria per amicizia trà menti. Quandu e personalità sò aggradèvuli trà di l'altri è in ogni mente sò spessu desiderate, postu chì permettenu a mente per agisce senza contenzione. Ma a personalità pò ancu esse di serviziu à pruvà è pruvà a forza è a fideltà di l'amicizia. A causa di e sferenze di gusti, abitudine, maneri è espressioni di pirsunalità di l'amichi, unu pare à volte esse objettivu à l'altru, o si senteraghju incòmode o malatu à a so sucità. Una persunalità pò esse abrupta è i so abitudini objectivabili à u so amicu, chì pò perde e so opinioni è questi à turnu ponu esse inghjustu à l'altru, ma tenenu un ideale cumunu è si sentenu amati. Sì l'amicizia hè veramente capita trà e duie, ogni rottura per via di a so persunalità sbattente pò esse facilmente riparata. Ma se l'amicizia ùn hè micca capita è se e personalità sferenti sò assai forti, l'amicizia sarà romputa o diferita. Parechji amicizie sò furmate chì parenu stranu. Una personalità brutta, brusca, acra, amara o bileosa di abitudini peculiari pò vedà una mente di grande putere è di valore. Una altra mente di menu putenza forsi pò avè una personalità più piacevule è attrattiva, chì i so modi sò furmati à e cunvenzioni di a sucità educata. Induve l'amicizia esiste trà tali, l'idei saranu d'accordu, ma e so persunalità scontranu. L'amicizie più piacevuli, ancu s'ellu ùn sò sempre i migliori, sò quelli chì e persone occupanu pusizioni simili, anu pussibuli quasi uguali, è anu una scolarizazione è una ripruduzzione chì ci anu datu un simile gradu di cultura, è l'ideali sò simili. Queste saranu attratte di l'altri, ma a so amicizia ùn pò esse cusì benefica cum'è se e so persunalità fussinu di dispusizioni contrarie, perchè, induve e natura è e cundizioni sò aggradèvuli, ùn ci sarà micca eserciziu di e virtù per mantene è sviluppà l'amicizia.

I veri amicizie mentali cumincianu o sò furmati da u cuntattu è l'apprezzamentu di a mente cù a mente. Questu pò esse risultatu da l'associu, o senza chì unu sia vistu l'altru. Alcuni di i più forti amicizia sò stati furmati induve nè amicu ùn avia vistu l'altru. Un esempiu cunsideratu hè quellu di l'amicizia trà Emerson è Carlyle. L'amicizia di a mente hè stata ricunnisciuta è apprezzata da Emerson quandu hà lettu "Sartor Resartus". In l'autore di quellu libru Emerson perciò subitu un amicu, è hà cumunicatu cù Carlyle chì avia una stima apprezzazione per a mente di Emerson. Più tardi Emerson hà visitatu Carlyle. E so persunalità ùn anu micca d'accordu, ma a so amicizia hà continuatu à traversu a vita, è ùn hà micca finitu.

L'amicizia di una natura spirituale, o amicizia spirituale, hè basata annantu à a cunniscenza di a relazione di mente cù mente. Questa cunniscenza ùn hè micca un sentimentu, micca una opinione, nè u risultatu di e cogitazioni di a mente. Hè una cunvinzione calma, ferma è prufonda, fruttu di esse conscientu. Hè distinatu da l'altri tipi di amicizia in quellu, induve ognunu altru pò cambià o finisce, l'amicizia di a natura spirituale ùn pò micca finisce. Hè u risultatu di una larga serie di relazioni trà e menti in quale a cunniscenza hè un ligame spirituale di unità. Ci hè pochi amicizie di sta classe, perchè pochi persone in a vita anu cultivatu a natura spirituale circhendu a cunniscenza sopra à tutte e cose. L'amicizia di a natura spirituale ùn dipende micca da e forme religiose. Ùn hè micca cumpostu di pinsamenti piacosi. L'amicizia spirituale hè più grande di tutte e forme religiose. E religioni anu da passà, ma l'amicizia spirituale viverà per sempre. Quelli chì vedenu a natura spirituale di l'amicizia ùn sò micca influenzati da l'ideale chì si possa, nè da i desideri è l'emozioni chì ponu diventà manifesti, nè da qualsiasi pussessi fisichi, nè di a mancanza di elli. L'amicizia basata annantu à a natura spirituale di a mente dura per tutte l'incarnazioni. L'amicizia mentale pò esse sbatta da u cambiamentu d'ideali è da l'antagonismi di e personalità opposte. L'amicizia chjamata psichica è fisica ùn sò micca amicizie propie.

I dui punti essenziali per l'amicizia sò, prima, chì u pensamentu è l'azzione di unu sò per l'interessi è u benessere di l'altru; è, sicondu, chì ognunu permette à l'altru a libertà in u pensamentu è l'azzione.

Dintra a mente universale ci hè u pianu divinu, chì ogni mente amparà a so propria divinità, è a divinità di l'altri menti, è in fine saranu l'unità di tutti. Questa cunniscenza cumencia cù l'amicizia. L'amicizia principia cù u sentimentu o un ricunniscenza di a bontà. Quandu l'amicizia si senti per unu si stende à duie o più, è à i cerchi più largu, finu à chì unu diventa un amicu di tutti. Un cunnuscenza di a divulgazione di tutti l'esseri deve esse amparata mentre l'omu hè in a personalità. L'omu amparà da a so persunità. Ùn pò micca amparà senza ellu. À mezu à a so persunità l'omu fa è ampara amichi. Allora amparà chì l'amicizia ùn hè micca di a personalità, a maschera, ma di a mente, u purtatore è l'utilizatore di a persunalità. In seguitu, allarga a so amicizia è a cunnosce in a natura spirituale di a mente; allura sà d'amicizia universale è diventa un amicu di tutti.