The Word Foundation
Condividi a pagina



Ùn ci hè un locu per u dulore o u timore in a mente di quellu chì cerca a Cuscenza sopra à tuttu.

- U Zodiac.

THE

PARMA

Vol. 1 APRIL 1905 N ° 7

Copyright 1905 da HW PERCIVAL

CUNCIO

A Cuscenza hè u sughjettu di tutti i sugetti chì deve esse studiatu, è chì hè necessariu di cunnosce, se l'omu hà da fà u prugressu veru. Dunque a cuscenza hè oghji u sughjettu di a nostra cunsiderazione.

A Cuscenza hè l'origine, u scopu, è a fine di ogni grandi sistema di filosofia, scienza o religione. Tutte e cose anu a so essenza in cuscenza, è a fine di tutti l'esseri hè a cuscenza.

A quistione di a cuscenza serà sempre a disperazione di u materialistu. Alcuni anu pruvatu à rializà u sughjettu dicendu chì a cuscenza hè u risultatu di l'azzioni di a forza è a materia. L'altri anu dichjaratu chì a cuscenza trascende a forza è a materia, è detenu ancu chì si hè necessariu di i dui, eppuru hè abbastanza indipendente da entrambi. Altri anu dettu chì ùn era micca un sughjettu nantu à quale si puderia speculà cun qualsiasi gradu di profittu.

Di tutti i sugetti, a cuscenza hè a più sublima è impurtante. U so studiu rende i risultati più pratichi. Per mezu di ellu sò ghjunti i nostri ideali più altu. In virtù di tuttu, tutte e cose sò pussibule. A sola cuscenza dipende l'esistenza stessa di a nostra vita è di esse. Senza ellu ùn averiamu saputi nunda di u mondu in quale campemu nè serebbe pussibile sapè quale è quale simu.

Ciò chì ci tocca à preoccupavamu oghje ùn hè micca a parolla cuscenza stessu, ma quella cù quale a parolla cuscenza ferma. A Cuscenza ùn hè micca a cosa cuscente. Quellu chì hè consciente hè cusì solu in virtù di a cuscenza, di quale hè una espressione.

A Cuscenza hè a rialità sola di quale tutte e cose dipendenu, ma spessu spessu attribuimu menu impurtanza à qualchissia eventuali di passaghjola o di passaghju brillanti. Forsi hè per via di esse cusì constantemente cun noi chì l'avemu leggera è trattata cum'è secundaria o dipendente. Invece di offre u rispettu, a reverenza, l'adorazione à causa di ella, è Solu; sacrificemu ignorantemente i nostri dii sempre cambianti.

U misteru di misteri, u Grande Scunnisciutu, hè simbulizatu à noi per l'impressibile chì pruvemu di esprimere da a parolla cuscenza. Benchì un certu significatu di sta parolla puderia esse capitu da a mente più simplice, ùn ci hè mai statu nimu grande chì hà risoltu u misteru finale di a cuscenza. À u cuntrariu, mentre a mente cuntinueghja a ricerca, u sughjettu diventa più largu, più profundo, più completo è infinitu, finu à chì u cercatore, trascendendu i so corpi, stà in attente: per un brevi mumentu, al di là di u duminiu di u tempu, in u limitu di l'Inconnu, in reverenza è in silenziu, quellu chì paria finitu adora a cuscenza infinita. Trasfissatu in u indivisibile, immensurabile, indescrivibile, stà ancora fora di i frontieri di u tempu, finu à un sintimu di stanchezza, una vuluntà di cunnosce, di capisce, di mette in pinsamenti ciò chì si trova al di là di u pensamentu, di mette in parolle ciò chì ùn si pò micca parlà, face chì a mente vaga è a visione fiasca. Riturnendu à u statu induve a percepzione hè limitata, si ritrova di novu in u presente, ricurdendu di u passatu è anticipava u futuru. Ma ùn pò più esse sempre ignurante: adora a cuscenza cum'è spressa per mezu di un nùmeru infinitu di forme è stati.

A Cuscenza hè à tempu a più evidente, a più semplice, a più grande è a più misteriosa verità. L'universu hè una cuscenza incarnata. A Cuscenza ùn hè nè materia, nè spaziu, nè sustanza; ma a cuscenza hè in tutta a sustanza, hè in tutti i punti di u spaziu, è ghjè in intornu è intornu à ogni atomu di materia. A Cuscenza ùn cambia mai. Sempre ferma a stessa. A Cuscenza hè a listessa in un cristallo traslucente, una vigna rastrizante, un animali enormu, un omu nobile, o un diu. Hè materia chì sta cambia in continuu in e so qualità, attributi è gradi di sviluppu. A Cuscenza riflessa è espressa attraversu a materia appare in ogni forma per esse differente, mentri a differenza esiste solu in a qualità di a materia, micca in a cuscenza.

À mezu à tutti i stati è e cundizioni di a materia, a cuscenza hè sempre una. Ùn cambia mai in alcun modu, nè in alcun casu ùn hè qualcosa altru chè a cuscenza. Tuttavia, tutta a materia hè consciente è hè classificata in sette stati o gradi chì sò generalmente chjamati stati di a cuscenza, ma chì in realtà sò stati di a materia, è micca di cuscenza.

Da u più bassu à u statu più altu, u scopu di a furmazione è di e trasfurmazioni di a materia hè di custruisce forme è corpi è migliurà i so veiculi per l'espressione di a cuscenza. I stati di a materia sò classi distinti o gradi di u sviluppu di a materia. Sti stati custituiscenu l'universu interu, da a materia elementaria più simplice à quella materia sublimata raffinata di u quale u diiu più altu hè furmatu.

U scopu di l'evoluzione hè a trasfurmazione di a materia finu à chì finalmente diventa a cuscenza. Da u so statu primariu è senza forma, a materia procede in u so sviluppu versu a cuscenza, per via di a forma, di a crescita, di l'instinzione, di a cunniscenza, di un altruismu, di divinità.

U primu statu di a materia hè u elementale o atomicu. In questa situazione materia hè senza forma è hè cusciente in u gradu simplice solu.

U sicondu statu di materia hè minerale o moleculare. In u primu statu l'atoma turbuletta, è in virtù di sviluppu precedente, tira altri atomi menu sviluppati annantu à questu. Cù questi si combina, condensa, cristallizeghja, in a forma solida concreta di u minerale, è cusì diventa conscientu di un statu diversu da l'atomicu. Comu un atomu era cuscenti di u so propiu statu solu, chì ùn hà micca pussutu alcuna opportunità per l'espressione di a cuscenza eccettu in u so statu di a so relazione. Appena chì l'atomu si combina cun altri atomi, aumenta in u so sviluppu versu a cuscenza, guida l'atomi di quale hè u centru, è passa da u statu di forza atomicu in forma à u statu moleculare di u minerale, induve si sviluppa a so forma. . U statu minerale o moleculare di a materia hà una forte affinità per a materia elementaria è mostra una potente influenza annantu à tutte e forze elementari. Questa putenza hè esibita in u magnetu.

U terzu statu di materia hè vegetale o cellulare. L'atomu chì guidò altri atomi è diventatu a molecula, attrae molécule menu sviluppate è li guida da u statu moleculare di materia, chì forma u regnu minerale, in u statu celulare di materia consciente, distinguitu cum'è u regnu vegetale, è diventa una cellula. A materia celulare hè cunuscente in un gradu diversu da a materia moleculare. Mentri chì a funzione di a molécula era forma statica, a funzione di a cellula hè crescita in un corpu. Quì a materia hè sviluppata à traversu a vita.

U quartu statu di materia hè animale o organicu. L'atomu chì guidò altri atomi in u statu moleculare, è dunque in u statu cellulare in tuttu u regnu vegetale, passa cum'è una cellula in u corpu di l'animali, è esse influenzatu da a cuscenza cumu spressa da l'animali, funziona in un organu. in l'animali, poi cuntrullà l'organu è si sviluppa eventualmente à u statu animale animale consciente di a materia, chì hè u desideriu. Si pigghia poi capu è avanza, da un semplice urganisimu animale à l'animali u più cumplessu è assai sviluppatu.

U quintu statu di materia hè a mente umana o I am-I. In u corsu di innumerabili età, l'atomu indestructibile chì guidò altri atomi in u minerale, attraversu u vegetale, è finu à l'animali, hà finalmente righjuntu u statu altu di materia in a quale hè riflessa a sola cuscenza. Essendu una entità individuale è avè a riflessione di a cuscenza, pensa è parla di sè stessu cum'è I, perchè sò u simbulu di l'Onu. L'entità umana hà sottu a so guida un corpu di animali organizatu. L'entità animale impella ognunu di i so organi per eseguisce una funzione particulare. L'entità di ogni organu dirige ognuna di e so cellule per fà un certu travagliu. A vita di ogni cellula guida ciascuna di e so molécule à u crescita. U disignu di ogni molécula confine ognunu di i so atomi in una forma ordinata, è a cuscenza impressa ogni atomu cù u scopu di diventà autocosciente. Atomi, molécule, cellule, organi è animali sò tutti sottu à a direzzione di a mente - u statu di a materia autocuscente - a funzione à quale hè pensata. Ma a mente ùn riesce à piglià a cuscenza di sè stessu, chì hè u so sviluppu cumpletu, finu à chì hà sottumessu è cuntrullatu tutti i desideri è l'impressioni ricevuti à traversu i sensi, è hà centru tuttu u pensamentu nantu à a cuscenza cum'è riflessu in sè stessu. Allora solu hè cumplettamente cuscente di sè stessu; è à a so propria dumanda: quale sò? Si pò cù a cunniscenza, risponde: Sò I. Questa hè immortalità cuscente.

U sestu statu di materia hè l'anima di l'umanità o I-am-Thou-and-Thou-art-I. A mente averebbe superatu tutta l'impurità in a so propria materia è ottenuta a cunniscenza di sè stessu, pò esse rimettendu immortale in stu statu; ma s’ella cerca di diventà a cuscenza, diventerà cuscenza di a cuscenza cum'è riflessa in tutte e menti individuale di l’umanità. Entra in u statu di esse in a mente di tutta l'umanità.

In questu statu l'I-am-Thou-and-Thou-art-I pervive tutti l'esseri umani è si senti per esse l'umanità.

U settimu statu di materia hè divinità o divinu. L'anima di l'umanità o I-am-Thou-and-Thou-art-I, rinunciandu per u bè di tutti, diventa divina. U divinu si unisce in una umanità simili à u Diu, l'omi, l'animali, i pianti, i minerali, è elementi.

Semu esseri umani autocoscienti in u sensu chì a sola cuscenza hè riflessa in a nostra mente. Ma a nostra mente riflette ancu diversi stati di a materia chì si manifestanu cum'è emozioni, impulsi è desideri innumerable. Sbagliu l'impermanente, evanescente, per una cuscenza eterna immutabile, ognunu s'identifica cù u corpu invece di cun a cuscenza. Questa hè a causa di tuttu u nostru dulore è miseria. Per mezu di a cuscenza in a mente sapi di l'eternu è brama à unisce cun ellu, ma a mente ùn pò ancu discriminà trà u veru è u falsu, è in i so sforzi per discriminà cusì soffre. Attraversu un sforzu cuntinuatu ognunu di noi ghjunghjerà infine à u golgotha ​​di a sofferenza è serà crucifissu trà a materia di l'infernu turbulente è e glorie di u mondu supranu. Da questa crucifixion nascerà un novu esse, risuscitatu in cuscenza da a mente autoconsciente di l'individuu, à l'ànima I-am-Thou-and-Thou-Thu-I di l'umanità cullettiva. Cusì risuscitatu hè l'inspiratore à un sforzu rinnuvatu per aiutà l'altri, è a guida in tutti l'esseri umani chì mettenu a so fede in a Coscienza Una.