The Word Foundation
Condividi a pagina



Dapoi u mondu di sustanza si respirava a materia spirituale, a gemella mistica, è à traversu u sessu manifestatu si truvava in sè soiu l'altru. Attraversu l'amore è u sacrifiziu, avà hà risoltu un misteru più grande: ha truvatu, cum'è Cristu, cum'è Anima, stessu per tuttu: chì sò I-Thou-and-Thou-art-I.

- U Zodiac.

THE

PARMA

Vol. 2 NOVEMBER 1906 N ° 5

Copyright 1906 da HW PERCIVAL

SOUL

SOUL cume rapprisentatu da u segnu di l'acquariu di u zodiacu hè in u listessu pianu chì a sustanza (gemini), ma a diffarenza in u gradu di sviluppu à a fine finale hè quasi incalculabile. Hè a diffarenza trà u principiu di a dualità da l'unità, in u mondu senza manifesta, è l'attenzione di l'unione intelligente consciente di a dualità in l'anima.

A sustanza hè quella radica primordiale non manipulata da quale a materia spirituale, à l'iniziu di ogni periodu di evoluzione, si respira (cancru) in manifestazione è diventa universi è mondi visibili è invisibili è tutte e forme. Allora tutti passanu è sò finamente risolti (attraversu capricornu) in a sustanza radicali originale (gemini), per esse ripiuta in manifestazione è di novu risolta. Anch'ellu à u principiu di ogni vita terrestra, ciò chì chjamemu l'omu si respira da a sustanza cum'è materia spirituale, assume una forma visibile è à menu chì ùn riesce à immortalizà cuscente in quella vita, u materiale chì hè cumpostu hè risolta per mezu di i vari stati in a sustanza originale di u so mondu hè respirata di novu finu à ch'ella riesce a immortalità cuscente, è si unisce è diventa una cù l'anima.

Quandu a sustanza si respira cum'è materia spirituale entra in l'oceanu di a vita, chì hè invisibile è ùn deve esse rilevatu da i sensi fisichi, ma pò esse percepitu in e so azzioni nantu à u so propiu pianu, chì hè u pianu di u pensamentu, (leo - sagittariu). Spiritu-materia cume a vita cerca sempre di spressione. Entra in e forme invisibili di i germi, è si dilata, precipita, è si custruisce è e forme invisibili in visibilità. Cuntinueghja à precipitate è espansione a forma chì si sviluppa in u sessu, l'espressione più attiva di a dualità in u mondu manifestatu. Per mezu di u desideriu sessuale hè sviluppatu à u più altu gradu, è per l'azzione di u respiru hè fusionatu in u pensamentu. U desideriu fermerà nantu à u so propiu pianu chì hè u pianu di e forme è di i desideri (vergine-scorpione), ma per mezu di u pensamentu pò esse cambiatu, trasfurmatu è sviluppatu.

L'anima hè un termu chì hè utilizatu in modu indiscriminatu è ubiquituly. U so usu indicherebbe chì era una qualità indefinita per esse qualificatu è culuritu da a parolla precedente o dopu; per esempiu, anima mundiale, anima animale, anima umana, anima divina, anima universale, anima minerale. L'anima hè in tutte e cose cum'è tutte e cose sò in l'anima, ma tutte e cose ùn sò micca cuscenti di a presenza di l'anima. L'anima hè presente in tutta a materia à u puntu tutale chì a materia hè pronta per cuncepisce è percive. S'ellu hè adupratu in modu intelligente, tutti l'usi generali è indiscriminati à i quali u termine hè messu avà ponu esse capiti cun definizione. Cusì, parlendu di l'anima elementale, intendemu dunque un atomu, una forza o un elementu di a natura. Per ànima minerale, designemu a forma, a molécula, o magnetismu chì cuntene o unisce l'atomi o elementi di quale hè cumpostu. Per ànima vegetale, hè intesa a vita, u germe o a cellula chì precipita e forze in forma è face chì a forma si espansione è cresce in un disignu ordinatu. Chjamemu l'anima di l'animali, u desideriu o l'energia o u focu latente, fattu attivu da u cuntattu cù u soffiu, chì circunda, abita, cuntrola, cunsuma è riproduce e so forme. L'ànima umana hè u nome per quella parte o fase di a mente o l'individualità o u principiu I-am-I autoconsciente chì s'incarna in l'omu è chì lotta cù u desideriu è e so forme per u cuntrollu è a maestria. L'anima divina universale hè u velu intelligente, u vestitu è ​​u veiculu di a presenza di l'ineffable One Cosciousness.

L'anima ùn hè micca sustanza sì l'anima hè a fine è u più altu sviluppu di sustanza, i dui opposti nantu à u listessu pianu; l'ànima ùn hè micca alè mentre l'ànima agisce per u soffiu in u svegliu di tutta a vita; l'anima ùn hè micca a vita è anche si hè u cuntrariu di a vita (leo-aquarius) ma l'anima hè u principiu di l'unità in tutte e manifestazioni di a vita; l'anima ùn hè micca forma sì l'anima raporta tutte e forme cù l'altri in quellu chì vive è si move è anu u so essere. L'anima ùn hè micca sexu se l'anima usa i sessi cum'è u so simbulu, a dualità, è per a so presenza cum'è androgyna divina in ogni essere umanu, permette à a mente per equilibrà è parità di a materia spirituale per via di u sessu è di risolve in anima. L'anima ùn hè micca u desideriu ancu chì l'anima hè l'amore altru di quale u desideriu hè l'aspettu inquietante, turbio, sensuale è micca furmatu. L'anima ùn hè micca pensata ancu sì l'ànima si riflette à u pensamentu chì per mezu di u pensamentu, tutta a vita è e forme inferjuri ponu esse elevate à u più altu. L'anima ùn hè micca individualità anche se l'anima hè a saviezza in l'individualità chì permette à l'individualità di sacrificà a so persunità è di espansione a so identità è d'identificà si cù tutte l'altre individualità è cusì truvà quella espressione perfetta d'amore chì l'individualità cerca.

L'anima hè un principiu intelligente cuscente chì si interpenetra, chì ligà, è chì raporta ogni atomu in l'universu cù ogni altru atomu è tutti inseme. Cume assucia è relaziona l'atomi è si relaziona in gradi progressivi cuscenti, u regnu minerale, vegetale, animale è umanu, cusì hè ancu ligatu cù visibili cù i regni invisibili, u mondu cun u mondu, è ognunu cù tutti.

Cum'è l'anima umana principia hè l'umanità in l'omu, a cuscenza di u quale rende u mondu sanu è l'omu egoistu un Cristu. L'anima hè u principiu cusciente chì porta cunsulazione à u dulore, riposa à l'impatente, forza à l'aspirante chì si ne batte, a saviezza à quelli chì sapanu, è a pace silente per i saggi. L'anima hè u principiu di tuttu cuscenza, u velu divinu di a Cuscenza. L'anima hè cuscente di tutte e cose, ma solu l'esse autocuscente pò esse diventata autocuscente di è in è cum'è anima. L'anima hè u principiu di l'amore universale in quale tutte e cose sò sustinute.

L'anima hè senza forma. Hè u listessu cum'è Cristu è Cristu ùn hà nisuna forma. "U Cristu" hè Anima chì funziona attraversu una individualità incarnata.

Incusciente di a presenza di l'anima, l'ignuratu è l'egoistu è a viciosa si sforzanu contr'à ellu, ancu chì l'infantilianu scumbatte contru i sforzi di a so mamma per allevà. Eppuru, l'ànima si tratta in modu delicatu cù tutti quelli chì s'opponenu à ellu cum'è una mamma cù a furia ceca di u so zitellu.

Quandu i romanzi scrivenu di l'amore chì face chì un omu o una donna si sacrifica per l'amata, i ghjovani è a cameriera si emozionanu è sò felici di a lettura. I vechji pensanu à a forza è a nubiltà di caratteru di l'eroi. Tutti i ghjovani è vechji pensanu è si cunnettanu cù u caratteru. Ma quandu i saggi scrivenu di l'amore chì hà incitatu u Cristu o qualsiasi altru "salvatore di u mondu" à sacrificà per a so amata - l'umanità - a ghjuventù è a cameriera tremularanu à u pensamentu è u cunsidereghjanu cum'è un sughjettu à esse cunsideratu dopu à vechji. , o da quelli chì sò stanchi di o attraversu a vita, quandu a morte hè vicinu. I vechji veneranu è cuntemplà u salvatore cù un timore religiosu, ma nè i ghjovani nè i vechji ùn si cunnettaranu cù l'attu nè quellu chì l'hà fattu, salvu per crede è per prufittà di l'azzione di "u salvatore". Eppuru l'amore o l'autosacrificiu di un amante per l'amati o di una mamma per u so figliolu, hè u listessu principiu, ancu s'ellu hè infinitamente allargatu, chì impulse u Cristu à rinunzià a persunalità è à espansione l'individualità da i stretti limiti di a parsunalità limitata in tuttu è attraversu l'umanità sana. Stu amore o sacrifiziu ùn hè micca in l'esperienza di l'omu o di a donna ordinariu, è cusì u cunsidereghjanu cum'è superhumanu è fora di elli, è micca di u so tipu. U so tipu hè l'amore umanu di l'omu è a donna è i genitori è u zitellu è u sacrifiziu di è per l'altri. L'autosacrificiu hè u spiritu di l'amore, è l'amore si diletta in u sacrificiu perchè per via di u sacrificiu l'amore trova a so espressione più perfetta è a felicità. L'idea hè a stessa in ognunu, a diffarenza hè chì l'amante è a mamma agiscenu impulsively, mentri u Cristu agisce in modu intelligente, è l'amore hè più cumpletu è infinitamente più grande.

Per u scopu di custruisce l'individualità, I-am-I-ness, l'elevazione di a materia à un statu induve hè cuscente di sè stessu è a so identità cum'è individualità, per questu scopu si sviluppa l'egoismu. Quandu l'individualità hè stata ottenuta, allora u sensu di l'egoismu hà servitu u so scopu è deve esse abbandunatu. Materia-spiritu ùn hè più materia-spiritu. Hè unitu in l'unica sustanza, avà cuscente cum'è I-sun-Tu-è-Tu-sù-I. Quì l'assassinu è l'assassinatu, a prostituta è a vestale, u stupidu è u sàviu sò unu. Ciò chì li face unu hè Cristu, Anima.

U solvente di l'egoismu hè l'amore. Avemu scunnisciutu l'egoismu per amore. U picculu amore, l'amore umanu, in u so picculu mondu, hè u detentore di l'amore chì hè Cristu, l'Anima.

L'Anima annuncia prima a so presenza in l'omu cum'è cuscenza, u sìngulu voce. A sola voce à mezu à una miriade di voci di u so mondu u spinge à atti di altruismu è sveglia in ellu a so fraternità cù l'omu. Se a sola voce hè seguita quandu hè percepita parlerà per ogni attu di a vita; l'anima si rivelerà allora à ellu per mezu di a voce di l'umanità in ellu cum'è l'anima di l'umanità, fratellanza universale. Dopu diventerà fratellu, cunnoscerà tandu a cuscenza Eiu-Sò-Tè-E-Tè-Art-I, diventerà un "salvatore di u mondu", è serà in unu cù l'anima.

U diventà cusciente di l'anima deve esse fattu mentre l'individualità hè incarnata in un corpu umanu è vive in stu mondu fisicu. Ùn si pò fà nanzu à a nascita o dopu a morte o fora di u corpu fisicu. Deve esse fattu in u corpu. Duvete diventà cusciente di l'anima in u so corpu fisicu prima chì l'anima sia pienamente cunnisciuta fora di u corpu fisicu. Questu hè statu riferitu in u editoriale nantu à u prublema di "Sex", (libra). u Verbu, vulume II, numeru 1, in u paràgrafu chì principia à pagina 6.

Hè dettu da i maestri sempre viventi, è in certi Scritture, chì in quale u spiritu vole, sceglie di revelà. Questu significa chì solu in quelli chì sò qualificati da fitness fisicu, morale, mentale è spirituale, è à u tempu propiu, l'ànima diventerà cunnisciuta cum'è a rivelazione, a luce, a nova nascita, u battèsimu o l'illuminazione. L'omu tandu vive è hè cuscente di una nova vita è u so travagliu veru, è hà un novu nome. Hè cusì chì quandu Ghjesù hè statu battizatu - vale à dì, quandu a mente divina s'incarnò cumplettamente - divintò è fù chjamatu u Cristu; tandu principia u so ministeru. Cusì era ancu chì Gautama meditava sottu à l'arburu Bo - l'arburu sacru in u corpu fisicu - ottenne l'illuminazione. C'est à dire, l'âme s'est révélée en lui, et il a été appelé Bouddha, l'illuminé, et il a commencé son ministère parmi les hommes.

In certi mumenti in a vita di un individuu s'avvicinanu da dentru di una espansione cuscente di a cuscenza, da i picculi affari di a vita mundiale di l'umdrum in u mondu di u travagliu à un mondu internu chì penetra, circonda, sustene, è si estende oltre. stu poviru mondu chjucu di a nostra. In un soffiu, in un lampu, in un instant di tempu, u tempu cessa è stu mondu interiore si apre da fora. Più brillanti cà miri soli si apre in un lume di luce chì ùn spece o brusgia. U mondu cù i so oceani inquieti, sfondi continenti, cummerciu corretu, è parechji turbuletti di civilisazione culurati; i so diserti solitari, giardini di rose, muntagne nevicate in nuvola; i so vermi, uccelli, animali salvatichi è omi; i so saloni di scienza, di piacè, di culte; tutte e forme nantu à u sole è a terra è a luna è e stelle sò trasfurmate è diventate glurificate è divine da a bellezza supernale è a luce senza ombre chì irradia à traversu tuttu da u regnu internu di l'anima. Tandu a piccula scuderia di angeri, d'odi, invechje, vanità, fiertà, avidità, disprezzi di sta piccula terra scumpare l'amore è u putere è a saviezza chì regnanu in u regnu di l'anima, fora è fora di u tempu. L'individuu chì hè statu cusì cusciente si ritrova da l'infinitu in u tempu. Ma ha vistu a luce, hà sentitu u putere, hà intesu a voce. Eppuru, senza esse liberatu, ùn vole più risà è gemà è s'afferra di a croce di u ferru di u tempu, quantunque pò esse purtatu da u circondu. Dunque vive da trasfurmà i spini è i posti pedreggiali di a terra in pasture verdi è in campi fertili; traccia fora di u bughju squiridendu, rampante, rastrellendu cose, è entrenu per stà in e supportu di a luce; per aiutà à u mutu chì pare u sguardu è chì caminava cù e mani è i pedi in a terra per stalla in verticale è ghjunghje per u lumu; vive à cantà a canzona di a vita ind’u mondu; per facilità i carichi; per accende in cori di quelli chì aspiranu, u focu di sacrificiu chì hè l'amore di l'anima; da dà à i servitori di u tempu chì cantanu a canzona di u tempu nantu à u forte è flat di u dulore è di u piacè, è chì giranu di sè stessu attaccati à a croce di ferru di u tempu, a canzone sempre nova di l'anima: l'amore di u stessu sacrificiu . Cusì vive per aiutà l'altri; è cusì, mentre vive, agisce è amatu in silenziu, guadagna a vita per u pensamentu, a forma per a cunniscenza, u sessu per a saviezza, u desideriu per a vulintà, è, guadagnà a saviezza, si rinuncia à u sacrificiu di l'amore è passa da a so propria vita. in a vita di tutta l'umanità.

Dopu vistu prima a luce è sintendu a putenza è intesu a voce, ùn sarà micca subitu à passà in u regnu di l'anima. Hà campà parechje vite nantu à a terra, è in ogni vita camminerà in silenziu è scunnisciutu annantu à u percorsu di e forme finu à a so azzione altruista face chì u regnu di l'anima si apre di novu da l'internu quandu ellu riceverà di novu l'amore altru, u putere vivu. , è a saviezza silenziosa. Dopu seguità i morti chì anu viaghjatu prima nantu à u percorsu senza morte di a Cuscenza.