The Word Foundation
Condividi a pagina



PENSARE E DESTINU

Harold W. Percival

CAPITULU IX

RE-ESISTENZA

Section 10

U doer-in-the-body. Errore in a cuncepzione di "I." A personalità è a reesistenza. A porzione di u pede dopu a morte. E porzioni micca in u corpu. Cumu una porzione di esercitante hè tirata per a reesistenza.

Solu una di e dodici porzioni di u facciu hè incarnatu in ognunu tempu. Ogni porzione rapprisenta un aspettu sfarente di u facciu è riesce per realizà una definitiva finalità. Ciascuna di questi portioni hè una parte separata è, ancu, hè relatata à tutti l'altri perchè u facciu hè una facciu. Sta porzione di u facciu ciò chì esiste ùn hè micca cunsciente di a so cunnessione cù l'altri porzioni. À a fine di u celu pirìudu chi porzioni entre in novu trattendu cù l'altri porzioni, torna à u so postu trà elli è resta finu à chì l'altri porzioni sò riesistuti, ognunu à u so turnu. Dopu esiste di novu. Ogni porzione hè rispunsevule di sè stessu, face u so propiu u distinu, piglia a soia a vita è arrabbia ciò chì hà sembratu.

L'altri undici porzioni di u facciu custituiscenu e porzioni inesistenti Quessi sò però affettati da a parte incarnata durante u so a vita cume dopu à u a morte di u so corpu. A porzione di u facciu chì hè incarnatu pò esse, ancu s'ellu ùn ci vole micca, sia affettatu da e porzioni chì ùn sò micca incarnate. Calchì volta più di una parte di u facciu hè incarnatu durante unu a vita. Questu succede quandu a porzione incarnata travaglia à i vantaghji di u facciu è a so capacità di travagliu hè aumentata. Certe volte parte di a parte incarnata hè ritirata, cum'è in a vechja età, in l'insanità o dopu a ignura cuscenza. In a parte di u facciu chì esiste qualchì volta paru predomina è qualchì volta desideriu. In u penseru, chì cuntatta u corpu, dirittu-è-Mutivu uguali; unu ùn duminanu micca l'altru. U sapè cuntattate u corpu in un picculu gradu, abbastanza per I-nessunità à dà identità è per autunus furniscia Light da u nurmativa. In i esistenti successivi a porzione esistente di u facciu piglia a soia a vita è micca u a vita di qualunque altra parte.

I dodici porzioni di u facciu sò una è inseparabile. Ogni hè ciò chì face u umanu di u facciu cunsciente cum'è umanu, distintu da l'altru umani, durante tuttu u periodu di a so terra a vita. Un omu hè cunsciente ch'ellu hè cunscientema, ùn hè micca cunsciente as quellu chì hè cunsciente; ùn hè micca cunsciente ch'ellu hè solu una parte di a facciu, o chì ci sò e altre porzioni, o di relazioni trà ellu stessu è queste porzioni non incarnate. Ellu hè cunsciente di a so paru, desidendu è pascenu è di i so identità. Ellu hè cunsciente of "I" ma micca as "Sò", è ùn cunnosce micca u "I." Ùn si sà micca sè stessu, nè sà cumu si senti è brami nè cum'ellu pensa.

lu facciu-in-u corpu si dici à sè stessu "vedi", "Sentu," "Eiu gustu, "" I oliu"," I toccu ", ma ùn face nunda di u tipu. Ùn si pò vede, stà à sente, gustu, oliu, o toccu. U sensu di vista vede à traversu l’ochju, vede attraversu l’ochju è face annantu à l’urlu forma di respirazione un registru di ciò chì vede. U forma di respirazione porta l'impressione versu u paru di u facciu. lu desideriu latu di u facciu passa l'impressione à u mente-corpu avè traduttu è interpretatu in termini di paru l'impressione purtata da u sensu di vista. Allora u paru di u facciu, esse in tuttu u corpu, si identifica cù u sensu di vista, chì face u vistu, è dice à sè stessu "vedu", chì hè un errore. Ci hè solu cunsciente di ciò chì si vede, intesu, tastatu, smaltatu è cuntattatu da i sensi. Ùn stessu ùn faci alcuna di queste cose. Sente identità cun o cum'è i sensi, perchè hè cunsciente di elli è micca cunsciente chì ùn hè micca i sensi è chì si senti solu attraversu. Si unisce cun i sensi da paru è poi ùn si pò esse separati da elli. paru sarà mischiatu cun sti sensi è esse cunsciente di sè stessu cum'è questi sensi finu à ellu brami per senti sè stessu da elli, è poi, pascenu cù i so sensazione-mente, si identificarà è stabilisce cum'è paru è cum'è diffirenti da i sensi.

lu facciu in u corpu dice "Sentu", "Pensu," "Sò." In questu hè guasi sbagliatu cum'è quandu crede chì vede o sente. Hè vera chì u facciu-in-u corpu si sente è pensa, dopu una moda, ma u veru "I" ùn sente è ùn pensa micca. L'errore hè in a cuncettazione di quellu chì "I" hè. U "I" di quale a parte incarnata di u facciu is cunsciente hè una delusione, hè un falsu "I" è hè a basa di l'azzioni di u umanu. U "I" falzu hè paru-è-desideriu, l ' facciu, è si identifica in più cun u corpu fisicu è i sensi.

Ùn ci pudia esse cuncepimentu da u sensazione-mente cum'è un "I" sè ùn ci era micca veramente un "I" presente. Stu "I" hè u I-nessunità di u Unità Triune, ma a facciu-in-u corpu ùn hè micca cunsciente as chì. Essere cunsciente di a presenza di quellu "I" causa paru per fà l'errore chì hè quellu chì sente, mentri solu sente u "I", ma ùn hè micca quellu "I" più cà sò i quattru sensi. paru prova à truvà u "I" in desideriu e desideriu voli piglià u "I" da paru. Questa interazzione di ognunu chì prova à ottene u "I" in l'altru aghjunghjenu u misteru di identità- di ciò chì hè u veru "I" è di ciò chì hè u veru Si.

Per so pascenu, paru-è-desideriu ùn pò mai dà una interpretazione curretta di stu misteru, perchè u sensazione-mente ponu risolve u misteru di paru e lu desideriu-menti ponu risolve u misteru di desideriu, ma questi menti ùn pò esse fatta per risolve u misteru di u "I" è di autunus. A diritta micca cunfermatu ma lascià dubbitu. U sughjettu chì trattanu hè una verità, a realtà, ma a so suluzione ùn hè micca diritta. L'errore nantu à u "I" è u propiu di u umanu hè dovutu à un delusion chì hè pruduciutu da pascenu sottu a pressione di paru-è-desideriu.

Allora u facciu-in-u-corpu hè cunsciente di sè stessu cum'è qualcosa chì ùn hè micca, è ùn hè micca cunsciente di ciò chì hè in realtà. Questa delusione di u falsu "I" si trova à a basa di u umanu, chì hè in parte sumiglia è in parte facciu.

lu sumiglia cunsiste di u corpu fisicu cù i quattru sensi, tutti operati da u forma di respirazione. lu sumiglia hè una cumminazione inseparabile durante a vita. Hè una mascara, un vestitu; ùn lu travagliu sola. In hè a porzione incarnata di u facciu. lu facciu usa u sumiglia, parla à traversu, agisce à u so teste è cuncepisce ch'ella hè a sumiglia. A cumminazzioni di u sumiglia è a porzione incarnata di u facciu hè u umanu è di solitu si identifica cum'è sumiglia. Quì si spegne a pussibilità di esse cunsigliatu da pascenu chì questu hè un errore. Sò paru è desideri è pascenu sò fatti per a natura; ùn hè micca cunsciente di veru paru-è-desideriu, o di vera pascenu, chì sò fatti da u facciu per ellu stessu, fora di a natura. L'omu ùn si identifica micca cù u atmosfere è e porzioni di u facciu dentru è fora di u corpu fisicu. U "I", cum'è quale u umanu is cunsciente, hè un falsu "I."

lu sumiglia in generale ùn esiste micca; parte di ellu. Hè dissoltu prima di una altra parte di u facciu esiste in novu sumiglia. lu umanu ùn esiste micca in generale; u so corpu cù quattru volte è transitoriu unità ùn esistenu micca. U rispiru a materia di u forma di respirazione torna à u a materia di i quattru mondi da chì era statu disegnatu. U a materia di u corpu hè dissipatu in i quattru stati di a materia di u pianu fisicu, è quessi transitori unità torna in a natura è cuntinueghjanu à viaghjà à traversu i corpi celesti è i corpi di minerali, piante, animali è umani. U a materia chì custituitu questi esseri pò esse o ùn pò micca fà parte di un futuru corpu di a umanu di u facciu.

Entre esistenze a parte di u facciu cù i so forma di respirazione, chì era statu in u umanu, recede da a crosta esterna di a terra à traversu a terra versu a crosta interna; è in certe zone trà e duie cruste a facciu cù i so forma di respirazione hà u so lu nfernu e so celu, (Fig. VD). Duranti u so viaghju umanu hè cessatu di a so carnale brami, chì facenu u so Ecculi finu à chì si sò brusgiati, è ghjè imbracciatu dopu in un vestitu di u so nòbule brami chì facenu i so celu.

Tra i superfici esterni è l'internu di a crosta di a terra ci sò passaggi è camere cum'è cavità in una spugna. In questi ognunu facciu porzione hà a so Esperienze, chì sò u sviluppu di i so pinsamenti duranti u passatu a vita. Nisun novu pascenu si faci Ogni cuncintrau è repite automaticamente u pascenu fattu in a vita, è questu cunghjunghje avvenimenti di quale ci hè cunsciente.

A corre di umani ùn sò sviluppati oltre paru-è-desideriu. U so pascenu preoccupa questi è si identificanu cun elli. paru-è-desideriu Avà anu da fà solu cù superfici. Dunque u facciu di a media umana ùn ne va assai più da a crosta di a terra esterna. Dopu a morte l facitori sò in stati; ma, per pocu tempu tempu, sò ancu in ciò chì saria a percepzione sensuali, i località nantu à e superfici in a crosta di a terra. In a vita anu cunnisciutu da unu ma d’un Dimensione, superfici, è finu à questi sò limitati dopu a morte. L'eccezziunale umani chì a so vita ùn era duminata da u bassu sentimenti e brami, andate oltre sti superfici in a sfera interna.

In a vita l facciu-in-u corpu cuncepisce per ellu stessu cum'è una entità, u umanu; è questu entità ùn si sanu micca megliu dopu a morte cà ch'ella hà agitu mentre agia attraversu u sumiglia in a vita. U falzu identità ùn cambia, sippuru brami e lu pinsamenti cambia cum'è l'omu passa per u so lu nfernu è a so celu dopu à a morte. A porzione di u facciu chì era incarnatu ùn ricunnosce micca a so trattendu à u Unità Triune in generale, perchè ùn la sapi micca duranti a vita. I viaghji da a crosta esterna versu l'internu sò fatti da quellu chì porta cun ella identità avia in a vita. Dopu à a fine di l'eternità di felicità in celu questu falsu "I" cum'è u umanu sparisce, quandu a parte chì era stata incarnata hè alluntanata pocu pressu da a forma di respirazione in u so atmosfera psichica. Ci ferma fin'à ogni l'altru facciu porzioni hà esistitu à u turnu è dopu sò tracciati di novu per una incarnazione in una nova umanu.

I porzioni di u facciu chì ùn sò micca incarnate sò, però, affettati in a vita è dopu a morte da a parte chì era incarnata. In a vita ci era una cunnessione in i renali è i surreni trà u facciu porzione è u penseru e sapè chì avia cuntattu attraversu u rispiru cù u core è i pulmoni è cù u corpu pituitariu o pineale. In a vita, currenti in u atmosfere scorri versu e da e parti fora di u corpu à traversu a parte incarnata. Sti currenti sò stati mantinuti da e trè respirazioni di u Unità Triune scorri da u quatru spiru fisicu. Ci hè statu un rinfurzamentu o un debilitamentu, un calmante o disturbante, un scurazione o un illuminazione di i porzioni non incarnati. Dopu a morte cessa. Allora vene a reazione. I risultati pruduciuti nantu à e porzioni chì ùn sò micca incarnati sò riittuti dopu à a parte chì stava in u sumiglia, è pruduce in questu automaticu paru e pascenu chì face u lu nfernu e celu per u falsu "I." Sti stati di patimentu è di felicità sò intensificati perchè l'allungamentu è l'alternanza di dulore e righjoni, chì hè ghjuntu a vita, sò assenti. E riazzioni da e porzioni non incarnate sò dunque più poigne è severi in lu nfernu è più intensu in celu ca era u casuale sentimenti in a vita. Questa reazione cuntinueghja finu à i risultati in e porzioni micca incarnate chì sò stati affettati durante a vita sò sbulicati da a soffrenza è felicità di u falsu "I." Allora a parte chì era incarnata hè pronta per esse riabilitata in u atmosfere di u facciu. Quandu questu hè accadutu dopu à a fine di u celu pirìudu, i quattru sensi riturnanu à u so Elementi, u cumpusitore unità custruisce a struttura di l'animali o di e piante, u soffiu lascia a furmulariu di u soffiu-furmulariu, E lu aia resta in u so statu subdimensionale. U furmulariu di u soffiu-furmulariu hè poi ridutta à una spezia, cume di cendra, a puntu, inerte, è hè in l'atmosfera psichica di u facciu; ci aspetta finu à u penseru dirigente per u prossimu a vita di u facciu porzione à rinvivisce causa u aia per rinviviscia quellu inerte puntu cun essenziale a materia di i mondi cum'è u so soffiu, è hè di novu u soffiufurmulariu.

quandu u facciu parte chì era incarnatu s'hè unitu à e porzioni chì ùn eranu micca in a carne, u falsu "I" cum'è quale u umanucunsciente, cessa di esse. Avarà a so prossima incarnazione dopu chì ognuna di e porzioni chì ùn sò micca incarnate hà riesessu in a so volta. U penseru di u Unità Triune diretti a parte da esse tirata per fà u prossimu umanu, Sicondu à i penseru dirigente di quella porzione.

ddu pinsamenti hè a summa di u pinsamenti di u so passatu a vita. Ancu s'ellu pareranu numerosi, varii è difficili da coordenà, eppuru pinsamenti chì sottostanu sò simplici è assai simili perchè anu u stessu scopu. Sò i so disegni chì li facenu varià. Parechji disinni spessu spicializanu u listessu scopu. In solitu un scopu o uni pochi di scopi uniscenu tutte pinsamenti di qualsiasi a vita in un pensamentu dominante. Questa hà una continuità, malgradu l'interessi variazioni in i scopi. Cambia assai pocu da a vita à a vita cù e persone mediu perchè permettenu di esse imbottitatu o guidatu da e circustanzi è di e circustanze pinsamentu passivu. U pensamentu di u guvernu hè un essere di grande putenza. Hè u so putenza da u desideriu di u facciu è da u Light di u nurmativa. Esse ottene i so aspetti di u bè o di u male da l'usu chì l'avete messu u Light di u nurmativa chì hà mandatu in a natura, è da u quantità di Light hà purtatu à u noetic atmosfera.

Tali altre porzioni di u facciu sò ancu attaccati à trattendu à a porzione chì per riesce à fà cum'è hà da furnisce e caratteristiche chì penseru dirigente richiede chì a persona sia un uttinimentu o un bancheru, un sapatore di arnesi o un archeologu, una casalinga o una attrice. Senza u trattendu di sti altre porzioni u penseru dirigente ùn pudia micca manifestà cum'è u novu umanu. Queste altre porzioni sò tracciate per suddisfà desideri scunnisciuti, per attivà u distinu vultà in casa, per permette l'altri pinsamenti per truvà un'espressione ciclica chì a vita passata ùn li dete micca, per furnisce un uccasioni di amparera cose spiciali, per apre viale per nuvelle avventure è compie u sumiglia.

Tutti i cunnessi chì sò materii memoria, cum'è l'efficienza prufessiunale o d'impresa, inseme meccanica aptitude, sò lasciatu daretu, mentre chì tendenzi, abitudini, maniere, salute è temperamentu, chì ùn sò micca superficiali ma aspetti spressivi di u facciu stessu, pò esse purtatu cum'è caratteristichi. Tali externali cum'è rank, soldi, pusizione, a riescita o i so opposti sò evanescenti è, se micca necessariu per u facciu per amparà da, ùn cumparisce micca trà l'ambienti di u novu umanu.