The Word Foundation
Condividi a pagina



PENSARE E DESTINU

Harold W. Percival

CAPITOLU X

DÉU E TU RELIGIONI

Section 5

Interpretazione di e parolle di a Bibbia. A storia di Adamu è Eva. A prova è a prova di i sessi. "Caduta di l'omu". Immortalità. San Paulu. Rigenerazione di u corpu. Quale è chì era Ghjesù? Missione di Ghjesù. Ghjesù, un mudellu per l'omu. L'ordine di Melchisedec. Battèsimu. L'attu sessuale, u peccatu uriginale. A Trinità. Entra in a Gran Via.

Cum'è dichjaratu in a Prefazione, sta sezione hè aghjuntu per spiegà u Meaning di ciò chì parenu qualchi passaggi incomprensibile in u Novu Testamentu; è chì serà ancu evidenza chì sustene dichjarazioni nantu à a terra interna.

Hè prubabile chì l'insignamenti originali di u Novu Testamentu eranu circa l' Unità Triune, cum'è u individuu trinità; ch'elli anu dettu di a partenza o di a "descensu" di u facciu parte di quessa Unità Triune da u Regno di Permanenza in stu mondu umanu tempurale; chì hè u duviri di ognunu facciu, da pascenu, per diventà cunsciente di sè stessu in u corpu è per rinfurzà u corpu, è cusì diventà cuscentemente unu cù u so penseru e sapè cum'è u Unità Triune cumpletu, in u Regno di Permanenza,-chì Ghjesù hà parlatu cum'è u "Regnu di Diu. "

I libri di u Novu Testamentu ùn sò micca diventati cunnisciuti da u publicu finu à parechji seculi dopu a presunta crucifixion di Ghjesù. Duranti questu tempu i scritti passanu per prucessi di selezzione è di rifiutu; i rifiutati sò i libri apocrifi; quelli chì sò stati accettati custituiscenu u Novu Testamentu. I libri accettati, sicuru, avianu a cunfurmà cù e duttrini di a Chjesa.

In quantu à "I Libri Perduti di a Bibbia è I Libri Perduti di l'Eden", mintuatu in a Prefazione, hè dettu in l'Introduzzione à "I Libri Persi di a Bibbia":

In stu voluminu tutti issi volumi apocrifi sò presentati senza argumentu o cummentariu. U propiu ghjudiziu è u sensu cumunu di u lettore sò appellu. Ùn face micca differenza s'ellu hè cattolico o protestante o ebreu. U custatti sò chiaramente posti davanti à ellu. Quessi custatti per un longu tempu tempu sò stati una pruprietà esoterica peculiar di i sapienti. Eranu dispunibuli solu in l'uriginale grecu è latinu è cusì. Avà sò stati tradutti è purtati in inglese chjaru davanti à l'ochju di ogni lettore.

È in u "Primu Libru d'Adam è Eva" in "I Libri Dimenticati di l'Eden", leghjemu:

Questa hè a storia più antica in u mondu - hè sopravvissuta perchè incarna a basa Nfatti d’omu a vita. A Nfatti chì ùn hà micca cambiatu un iota; à mezu à tutti i cambiamenti superficiali di l'array vivace di a civilizazione, questu Nfatti resta : u cunflittu di u bè è u male ; a lotta trà l'omu è u Diable; a lotta eterna di l'omu a natura contru à peccatu.

Un criticu hà dettu di sta scrittura: "Credemu questu hè a più grande scuperta literaria chì u mondu hà cunnisciutu. U so effettu nant'à u cuntimpuraniu pinsamenti in u modellu u ghjudiziu di e generazioni future hè di valore incalculable ".

e:

In generale, stu cuntu principia induve a storia di Genesi di Adamu è Eva abbanduneghja. (U permessu hè statu cuncessu di citazione di sti libri, da a World Publishing Co. di Cleveland, Ohio è New York City.)

A storia di a Bibbia di Adamu è Eva hè: U Signore Diu furmò l'omu di a polvera di a terra, è insuflò in i so narici u soffiu di a vita; è l'omu hè diventatu un vivu anima. è Diu chjamatu l'omu Adam. Allora Diu hà causatu à Adam scoprinu è pigliò da ellu una costella è fece una donna è l'hà datu à Adamu per esse u so aiutu. È Adam a chjamava Eva. Diu li disse ch'elli pudianu manghjà di qualcunu di l'arburi di u giardinu, fora di u fruttu di l'arbulu di a cunniscenza di u bè è di u male; chì in u ghjornu ch'elli anu manghjatu di quellu fruttu di sicuru mureranu. U serpente hà tentatu, è anu participatu à u fruttu. Allora sò stati esiliati da u Giardinu; e parturinu figlioli, è murìu.

Finu a ora, questu hè tuttu ciò chì u publicu in generale hà cunnisciutu di a storia cum'è dettu in u libru di Genesi. In u "Libru d'Adam è Eva" in "I Libri dimenticati di l'Eden", si dice chì a versione data hè u travagliu di egiziani scunnisciuti, chì hè statu traduttu in altre lingue è infine in inglese. I studiosi l'anu avutu dapoi seculi, ma ùn sanu micca ciò chì fà cù questu, hè datu à u publicu. Hè mintuatu quì cum'è in parte corroborazione di ciò chì hè statu scrittu in queste pagine nantu à a terra interna; di l'uriginale unità di l'omu; di a so divisione in dui, maschile è femina à u prucessu per equilibrà paru-è-desideriu; è, più tardi di i so aspettu nantu à a superficia di a terra. Sicondu a storia, Adamu è Eva sò stati espulsi da u Paradisu, u Giardinu di l'Eden. Sò ghjunti in questa crosta terrestre esterna per via di ciò chì si parla di a "Grotta di i Tesori".

Chì Adam è Eva parranu per elli stessi, è di Diua voce di elli:

Capitulu 5: Allora Adamu è Eva intrinu in a caverna, è stavanu pricà, in a so propria lingua, scunnisciuta à noi, ma chì cunniscianu bè. Et comme ils priaient, Adam leva les yeux, et vit le rocher et le toit de la caverne qui le couvrait au-dessus de lui, de sorte qu'il ne pouvait voir ni l'un ni l'autre. celu, nè Diucriaturi di. Allora pienghje è si batte assai in u so pettu, finu à ch'ellu casca, è era cum'è mortu.

Eve parla:

O Diu, perdonami u mo peccatu, l ' peccatu chì aghju fattu, è ricurdate micca contru à mè. per mè (paru) solu chì u to servitore hà cascatu da u giardinu (Regno di Permanenza) in questu patrimoniu persu; da di luce in sta bughjura. . . O Diu, fighjate à stu to servitore cusì falatu, è risuscitalu da u so a morte . . . Ma s'è tù ùn u susciteghja, allora, O Diu, caccià i mei anima (furmulariu di u forma di respirazione), ch'e sia cum'è ellu. . . per mè (paru) ùn pudia stà solu in questu mondu, ma cun ellu (desideriu) solu. Per tè, O Diu, hà causatu un sonnu à vene nantu à ellu, è hà pigliatu un ossu da u so latu (colonna di fronte), è hà restituutu a carne in u locu, per u vostru putere divinu. È mi pigliò, l'ossu, (da u sternu) è mi facia una donna. . . O Signore, eiu è ellu simu unu (paru e desideriu). . . Dunque, O Diu, dà li a vita, per ch'ellu sia cun mè in questa terra straniera, mentre noi campemu in questu per via di a nostra trasgressione ".

Capitulu 6: Ma Diu li guardò. . . Ellu, dunque, hà mandatu a so Parolla à elli; ch'elli duveranu stà è esse risuscitatu subitu. È u Signore disse à Adamu è Eva: "Avete trasgreditu da u vostru propiu vulintà liberu, finu à ch'è tù sia surtitu da u giardinu in quale t'avia messu.

Capitulu 8: Allora Diu U Signore disse à Adam: "Quandu era sottumessu à mè, avete avutu un luminosu a natura in tè, è per quessa Mutivu putissi vede e cose luntanu. Ma dopu a vostra trasgressione, u vostru luminosu a natura hè stata ritirata da tè; è ùn vi era micca lasciatu per vede e cose luntanu, ma solu vicinu; dopu à a capacità di a carne; perchè hè un bruttu".

È Adamu disse:

Capitulu 11: ". . . Ricurdatevi, o Eve, di a terra di giardinu, è di u so splendore! . . . Mentre chì ùn avemu micca ghjuntu in questa Grotta di i Tesori, chì a bughjura ci hà inturniatu intornu; finu à chì ùn ci pudemu più vede. . ."

Capitulu 16: Allora Adam hà cuminciatu à esce da a caverna. È quand'ellu hè ghjuntu à a bocca di questu, è si stese è vultò u so visu versu u livante, è hà vistu u sole alzà in raghji brillanti, è sintia u calore di ellu nantu à u so corpu, hà avutu paura di questu, è pinsamenti in u so core chì sta fiamma hè ghjunta per affligerlu. . . . Per ellu pinsamenti u sole era Diu. . . . Ma mentre era cusì pascenu in u so core, a Parola di Diu s'avvicinò à ellu è disse: "O Adam, alzati è alzati. Stu sole ùn hè micca Diu; ma hè statu creatu per dà di luce di ghjornu, di quale ti aghju parlatu in a caverna dicendu chì l'alba spuntarà, è ci sarà di luce di ghjornu.' Ma sò Diu chì t’hà cunsulatu di notte”.

Capitu 25: Ma Adam hà dettu Diu, "Era in u mo cuntata per finisce subitu à mè stessu, per avè trasgreditu i to cumandamenti, è per esse surtitu da u bellu giardinu ; è per i brillanti di luce di quale m'hai privatu. . . è per u di luce chì m'hà coperto. Eppuru di a to bontà, O Diu, ùn sparite micca cun mè in tuttu (reesistenza); ma sia favurevule per mè ogni tempu Moru, è mi porta à a vita. "

Capitulu 26: Allora ghjunse a Parola di Diu à Adamu, è li disse: "Adam, in quantu à u sole, s'e aghju pigliatu è purtallu à tè, i ghjorni, l'ore, l'anni è i mesi ùn si vanu à nunda, è l'allianza ch'e aghju fattu cun tè. ùn saria mai cumpletu. . . . Iè, piuttostu, porta longu è calma u vostru anima mentre stai notte è ghjornu; finu à u cumpletu di i ghjorni, è u tempu di u mo pattu hè ghjuntu. Allora veneraghju è ti salvaraghju, o Adamu, perchè ùn vogliu micca chì tù sia afflittu.

Capitulu 38: Dopu à sti cosi la Parola di Diu ghjunse à Adamu è li disse: "O Adam, quantu à u fruttu di l'Arburu di Life, per quale dumandu, ùn ti daraghju micca avà, ma quandu i 5500 anni sò cumpleti. Allora vi daraghju di u fruttu di l'Arburu di Life, è manghjarete, è campà per sempre, tu è Eva . . ."

Capitulu 41: . . . Adam hà cuminciatu à pricà cù a so voce prima Diu, è disse: - "O Signore, quandu eru in u giardinu, è vistu l'acqua chì scorri da sottu à l'Arburu di Life, u mo core ùn hà micca desideriu, nè u mo corpu hà bisognu di beie; nè a sete ùn cunnisciava, perchè era vivu; è sopra à ciò chì sò avà. . . . Ma avà, O Diu, sò mortu; a mo carne hè risicata di sete. Dà mi di l'acqua di Life ch'e possu beie è campà.

Capitulu 42: Allora ghjunse a Parola di Diu à Adamu è li disse: "O Adam, in quantu à ciò chì dite: "Portatemi in un paese induve ci hè riposu", ùn hè micca un altru paese cà questu, ma hè u regnu di celu induve solu ci hè riposu. Ma ùn pudete micca fà a vostra entrata in questu oghje; ma solu dopu chì u to ghjudiziu hè passatu è cumpletu. Allora vi farà cullà in u regnu di celu . . . "

Ciò chì in queste pagine hè scrittu annantu à u "Regno di Permanenza", pò esse statu pinsamenti cum'è "Paradisu" o "Giardinu di l'Eden". Era quandu u facciu di u so Unità Triune era cun u so penseru e sapè in u Regno di Permanenza ch'ellu avia da passà a prova per equilibrà paru-è-desideriu, in u cursu di quale prucessu era temporaneamente in un corpu duale, u "twain", da a siparazione di u so corpu perfettu in un corpu maschile per a so desideriu latu, è un corpu femminile per u so paru latu. U facitori in tuttu umani cede a tentazione da u mente-corpu per u sessu, dopu chì sò stati esiliati da u Regno di Permanenza per re-esiste nantu à a crosta di a terra in corpi di l'omu o in corpi di donna. Adamu è Eva eranu un attore divisu in un corpu maschile è un corpu femminile. Quandu i dui corpi murìu, u doer ùn hà micca risistatu dopu in dui corpi; ma cum'è desideriu-è-paru in un corpu maschile, o cum'è paru-è-desideriu in un corpu femminile. Doers cuntinuerà à re-esiste nantu à sta terra finu à, da pascenu è da i so sforzi, trovanu A Via è tornanu à u Regno di Permanenza. A storia di Adamu è Eva hè a storia di ogni umanu nantu à sta terra.

Cusì ponu esse epitomized in uni pochi di parolle i storii di u "Garden of Eden", di "Adam è Eva", è di a "caduta di l'omu"; o, in e parolle di stu libru, u "Regno di Permanenza", a storia di "paru-è-desideriu," è quellu di a "discesa di u facciu" in stu mondu umanu tempurale. L'insignamentu di l'internu a vita, da Ghjesù, hè l'insignamentu di u facciuu ritornu à u Regno di Permanenza.

L'immortalità hè sempre stata speru di l'omu. Ma in a lotta trà a vita e a morte in u corpu umanu, a morte hè sempre statu u cunquistatore di a vita. Paul hè l'apòstulu di l'immortalità, è Ghjesù Cristu hè u so sughjettu. Pàulu tistimunia chì in u so modu di Damascu cù una banda di suldati per perseguità i cristiani, Ghjesù apparsu è li parlava. È ellu, accecatu da u di luce, cascò, è dumandò: "Signore, chì vulete chì mi faci?" In questu modu Paulu hè statu sceltu da Ghjesù per esse l'apòstulu di l'immortalità à l'omu. È Paulu pigliò cum'è sughjettu: Ghjesù, u Cristu vivu.

L'interu capitulu 15 di u Primu Corintu cumpostu di 58 versi hè u sforzu supremu di Paul per pruvà chì Ghjesù "discende" da u so Babbu in celu in stu mondu umanu; ch'ellu hà pigliatu un corpu umanu per pruvà à l'umanità cù l'esempiu di u so propiu a vita chì l'omu puderia cambià u so murtale in un corpu immurtale; ch'ellu hà cunquistatu a morte; ch'ellu hà ascendutu à u so Babbu in celu; chì, in Nfatti, Ghjesù era u Precursore, u purtatore di a Bona Nutizia: chì tutti quelli chì vulianu, puderanu entre in a so grande eredità cambiendu u so corpu sessuale di a morte in corpi senza sessu di l'eternu a vita; è, chì u cambiamentu di i so corpi ùn deve esse rimandatu à un futuru a vita. Paul dichjara:

Versi 3 à 9: Perchè vi aghju datu prima di tuttu ciò chì aghju ricevutu, cumu chì Cristu hè mortu per i nostri piccati sicondu l'Scritture. È ch'ellu fù intarratu, è risuscitatu u terzu ghjornu secondu e Scritture. Dopu à quessa, fù vistu da sopra à 500 fratelli à tempu; di quale a maiò parte hè rimasta finu à questu prisente, ma alcuni sò addormentati. Dopu à quessa, fù vistu di Ghjacumu; poi di tutti l'apòstuli. È l'ultimu di tuttu hè statu vistu ancu di mè, cum'è unu natu fora di u dirittu tempu. Perchè sò u più chjucu di l'apòstuli, chì ùn sò micca adattatu per esse chjamatu apòstulu, perchè aghju perseguitatu a chjesa di Diu.

Paul hà dettu quì u so casu, dendu com'è evidenza chì sicondu l'Scritture, u corpu fisicu di Ghjesù hè mortu è fù intarratu; chì u terzu ghjornu Ghjesù hà risuscitatu da i morti; chì più di 500 persone anu vistu à Ghjesù; è, chì ellu, Paulu, era l'ultimu à vedelu. Basatu nantu à l'evidenza fisica di i tistimoni, Paul avà dà i so ragiuni per l'immortalità:

Versu 12: Avà s'è Cristu hè pridicatu ch'ellu hè risuscitatu da i morti, cumu dicenu alcuni trà voi chì ùn ci hè micca risurrizzioni di i morti ?

Tutti i corpi umani sò stati diversamente chjamati i morti, a tomba è a tomba, perchè 1) i corpi umani ùn sò micca di eternità cuntinuu. a vita; 2) perchè sò in prucessu di a morte finu à a cunsciente desideriu-è-paru dentru smette di respira è lascia u corpu mortu, u cadavere; 3) u corpu hè chjamatu tomba perchè u desideriu-è-paru l'autore hè intagliatu in e bobine di carne è ùn sapi micca chì hè intarratu; ùn si pò distingue da a tomba induve hè intarratu. U corpu hè chjamatu tomba perchè a tomba hè u furmulariu di u corpu hè in e tene a carne, è a carne hè a polvera compatta di a terra cum'è pastu in quale u sè hè intarratu. Per risuscitare da i morti è esse risuscitatu hè necessariu per l'autore di desideriu-è-paru esse cunsciente di è cum'è sè stessu mentre ch'ellu hè entombed in u corpu, a so tomba, finu à, da pascenu, l'autore cambia u furmulariu, a so tomba, è u corpu, a so tomba, da un corpu sessu à un corpu senza sessu; poi i dui desideriu-è-paru l'autore hè diventatu unu, cambiendu, equilibrendu desideriu-è-paru, stessu; è u corpu ùn hè più u masciu desideriu o a femina paru, ma hè tandu Ghjesù, u equilibratu facciu, u Figliolu ricunnisciutu di Diu, u so Babbu.

Versu 13: "Ma," Paul argumenta, "s'ellu ùn ci hè micca risurrizzioni di i morti, allora Cristu ùn hè micca risuscitatu ".

Vale à dì, s'ellu ùn ci hè micca cambiamentu o risurrizzioni di o da u corpu umanu, allura Cristu ùn pudia esse risuscitatu. Paul cuntinua:

Versu 17: È se Cristu ùn hè micca risuscitatu, u vostru fidi hè in vanu; site ancora in u vostru piccati.

In altri palori, se Cristu ùn hè micca risuscitatu da a tomba ùn ci hè micca risurrizzioni da u corpu nè alcunu speru di a vita dopu à a morte; in quale casu ogni umanu morirà peccatu, sessu. Sin hè u puntu di u serpente, u risultatu di quale hè a morte. U primu è uriginale peccatu era è hè l'attu sessuale; chì hè u puntu di u serpente; tutti l'altri piccati di l'omu in varii gradi sò cunsequenze di l'attu sessuale. L'argumentu cuntinua:

Versu 20: Ma avà hè Cristu risuscitatu da i morti, è diventa u primu fruttu di quelli chì dorme.

Allora, u Nfatti chì Cristu hè risuscitatu è hè statu vistu da più di 500 persone, è diventanu i "primi frutti di quelli chì dorme", hè a prova chì per tutti l'altri. desideriu-è-paru sè (ancora dorme in i so tombi, in i so tombi), hè pussibule di seguità l'esempiu di Cristu è ancu di cambià i so corpi, è risuscitanu in i so novi corpi, risuscitati da i morti.

Versu 22: "Per," cum'è Paul argumenta, "cum'è in Adamu tutti mori, cusì in Cristu tutti saranu vivi".

Vale à dì: Siccomu tutti i corpi di u sessu mori, cusì da u putere di Cristu, è cù u facciu of desideriu-è-paru, tutti i corpi umani seranu cambiati è fatti vivu, ùn sò più sottumessi à a morte. Allora ùn ci hè più a morte, per quelli chì anu superatu a morte.

Versu 26: L'ultimu nemicu chì serà distruttu hè a morte.

Versi 27 à 46 sò i motivi dati da Paul per sustene e dichjarazioni precedenti. Ellu cuntinueghja :

Versu 47: U primu omu hè di a terra, terra; u sicondu omu hè di u Signore da celu.

Stu mostra u corpu umanu à esse di a terra, è distingue u desideriu-è-paru di l'omu, quandu diventa cunsciente di sè stessu, cum'è u Signore da celu. Paul face avà una dichjarazione sorprendente:

Versu 50: Ora dicu questu, fratelli, chì a carne è u sangue ùn ponu eredite u regnu di Diu; nè a corruzzione eredita l'incorruzzione.

Questu hè equivalente à dì: Tutti i corpi umani sò currutti perchè a sumente di i corpi sessuale hè di carne è sangue; chì quelli chì sò nati di carne è sangue sò currutti; chì i corpi di carne è sangue anu da more; è, chì nisun corpu di carne è sangue pò esse in u regnu di Diu. Era pussibule per un corpu umanu per esse trasportatu in u Regno di Permanenza o regnu di Diu moriria subitu; ùn pudia respira quì. Perchè i corpi di carne è sangue sò currutti, ùn ponu micca eredite l'incorrupzione. Allora cumu ponu esse criati ? Paul spiega:

Versu 51: Eccu, vi mostru un misteru: Ùn avemu micca tutti scoprinu, ma tutti seremu cambiati.

È, Paul dice, u Mutivu per u cambiamentu hè:

Versi 53 à 57: Per questu corruptible deve mette in incorrupzione, è questu mortale deve mette immortalità. Ainsi, lorsque ce corruptible aura revêtu l'incorruption, et que ce mortel aura revêtu l'immortalité, alors s'accomplira la parole qui est écrite : A Morte hè inghjustu in a vittoria. O a morte, induve hè u to puntu ? O tomba, induve hè a to vittoria ? U puntu di a morte is peccatu è a forza di peccatu hè u ghjustizia. Ma grazie sia Diu, chì ci dà a vittoria per mezu di u nostru Signore Ghjesù Cristu.

Questu significa chì tuttu umani sò sottumessi à u peccatu di u trimavanu è sò dunque sottu à u ghjustizia of peccatu, chì ghjè a morte. Ma quandu l'omu pensa, è sveglia à u Nfatti ca comu lu facciu in u corpu, ùn hè micca u corpu in u quale hè incassatu, indebolisce l'incantu ipnoticu fattu nantu à ellu da u so mente-corpu. È cumencia à vede e cose micca da u di luce di i sensi ma in un novu di luce, da u Consciju Light dentro, da pascenu. È à u puntu chì ellu pensa cusì u so "Patre in celu» u guida. U so mente-corpu di i sensi è u trimavanu hè a so diàvule, è u tentarà. Ma s'ellu si ricusa di seguità induve u mente-corpu l'averebbe guidatu da u so pascenu; è, da pascenu di a so trattendu cum'è u Figliolu di u so Babbu, eventualmente romperà u putere di u so diàvule, l ' mente-corpu, è u sottumetterà. Allora li ubbidirà. Quandu u facciu of desideriu-è-paru in u corpu cuntrola u so pascenu, è da u pascenu di a so desideriu e paru menti cuntrola ancu u mente-corpu, allura u mente-corpu cambià a struttura di u corpu mortale di u sessu in un corpu senza sessu di immortale a vita. E u cunsciente sè stessu in u corpu cum'è Ghjesù u Cristu risusciterà in u corpu glurificatu di u so risurrizzioni da i morti.

L'insignamentu di Paul, à tutti quelli chì l'accettanu, hè: chì Ghjesù hè discesu da u so Babbu in celu è pigliò un corpu murtale à dì à tutti i murtali: ch'elli cum'è cunsciente facitori dormenu, sepolti è intarrati in i so corpi di carne, chì morenu; chì, s'elli vulianu cusì, puderianu svegliate da u so sonnu, puderanu appellu à i so Babbu in celu, è scopre in i so corpi; ch'elli puderanu cambià u so murtale in corpi immortali è ascende è esse cun i so Babbu in celu; chì u a vita è l'insignamentu di Ghjesù li hà datu un esempiu, è ch'ellu era u "primi frutti" di ciò chì puderanu ancu fà.

A Storia di u Vangelu

I studiosi affirmanu chì ùn ci hè micca un registru autenticu chì Ghjesù Cristu di l'Evangeli hà campatu nantu à sta terra; ma nimu nega chì ci era Chjese cristiane in u primu seculu, è chì u nostru calendariu principia cù a data chì Ghjesù hè dettu chì hè natu.

Cristiani sinceri, onesti è intelligenti di tutte e denominazioni credi in a storia chì Ghjesù hè natu da una vergine è chì era u Figliolu di Diu. Cumu ponu queste rivindicazione esse veri è cunciliate cù u sensu è Mutivu?

A storia di a nascita di Ghjesù ùn hè micca a storia di a nascita ordinaria di un zitellu; hè a storia micca registrata di u cunsciente sè stessu di ogni umanu chì hà rigeneratu, o chì in u futuru rigenerarà è cambia u so corpu mortale in un corpu fisicu senza sessu, perfettu, immortale. Cumu? Questu serà mostratu in dettagliu in u prossimu capitulu, "A Great Way".

In u casu di un zitellu ordinariu, u facciu chì hè di campà in ellu per u span di u so a vita Di solitu ùn entre in quellu corpu animali umanu pocu finu à dui à cinque anni dopu a so nascita. Quandu u facciu piglia pussessu di u corpu, pò esse marcatu quandu si dumanda è risponde à e dumande. Ogni adultu pò apprussimativu tempu intrì in u so corpu da i primi ricordi, ricordi di ciò ch'ellu hà dettu è ciò chì hà fattu dopu.

Ma Ghjesù avia una missione speciale. S'ellu era statu solu per ellu stessu, u mondu ùn averia micca cunnisciutu di ellu. Ghjesù ùn era u corpu; era u cunsciente sè stessu, u facciu in u corpu fisicu. Ghjesù hà cunnisciutu ellu stessu cum'è u facciu in u corpu, mentri lu facciu in l'omu ordinariu ùn si pò distingue da u so corpu. A ghjente ùn cunnosci micca à Ghjesù. I 18 anni prima di u so ministeru sò stati passati in rigenerazione di u so corpu umanu in u stadiu di vergine - vergine pura, casta, inossidabile, nè maschile nè femina, senza sessu.

A ghjente crede in a storia di Ghjesù principarmenti perchè appellu è s'applica à u so propiu cunsciente sè cum'è desideriu-è-paru. A storia di Ghjesù serà a storia di quellu chì, da pascenu, si scopre in u so corpu. Allora, s'ellu vole, piglia literalmente a so croce di corpu è a porta, cum'è Ghjesù hà fattu, finu à ch'ellu compie ciò chì Ghjesù hà fattu. È, à tempu tempu, ellu cunnosce u so Babbu in celu.

Ghjesù, è a so missione

U non-storicu di Ghjesù ghjunse à u periodu cíclicu duvuta è disse à tutti quelli chì avissi a capiri ca lu desideriu-è-paru in l'omu o in a donna hè in un ipnoticu autoinduciutu scoprinu in u so forma di respirazione tomba, in u corpu di carne, chì hè a so tomba; chì u facciu sè deve svegliate da u so a morte-like scoprinu; chì da pascenu, deve prima capisce è dopu scopre, svegliate, stessu in u so corpu murtale; chì mentre si scopre in u corpu, u facciu sè soffrirà crucifixion trà u so masciu desideriu in u sangue è in a femina paru in i nervi di u so propiu corpu, a croce; chì sta crucifixion hà da risultatu in cambià a struttura fisica di u mortale in quella di un corpu fisicu senza sessu di eternu. a vita; chì da l'unione blended è inseparabile di desideriu-è-paru cum'è unu, u facciu abolisce a guerra trà i trimavanu, vince a morte, è ascende à u sapè di u so Unità Triune in u Regno di Permanenza- cum'è Ghjesù, u Cristu, ascende in u so corpu glurificatu à u so Babbu in celu.

A so missione ùn pudia esse di fundà a riliggiuni, per istitutu o urdinà a custruzione o stabilimentu di una chjesa universale, o qualsiasi tempiu fattu cù e mani. Eccu alcuni di l'evidenza da e Scritture:

Matteu 16, versi 13 è 14: Quandu Ghjesù hè ghjuntu in i costi di Cesarea di Filippu, hà dumandatu à i so discìpuli, dicendu: Quale hè chì l'omi dicenu chì sò u Figliolu di l'omu? È li dissenu: Qualchidunu dicenu chì tù arte Ghjuvanni Battista : certi, Elia ; è altri, Jeremias, o unu di i prufeti.

Questa era una quistione perplexing. Ùn puderia micca esse una quistione di u so lignu perchè si dicia chì era u figliolu di Maria. Ghjesù vulia esse dettu s'ellu a ghjente u cunsidereghja cum'è u corpu fisicu o cum'è qualcosa di sfarente da u fisicu, è e risposte indicanu chì u cunsidereghjanu cum'è una riapparizione, u reesistenza, di qualcunu di quelli citati; ch'elli cridianu ch'ellu era a umanu.

Ma u Figliolu di Diu ùn pudia esse solu un umanu. Ghjesù dumanda più:

Versi 15 à 18: Li disse: Ma quale dite chì sò? È Simon Petru rispose è disse: Tu arte u Cristu, u Figliolu di i vivi Diu. È Ghjesù rispose è li disse: Beatu arte tu, Simon Bar-jona: Perchè carne è sangue ùn t'hà micca rivelatu, ma u mo Babbu chì hè in celu. È ti dicu ancu: Chì tù arte Petru, è nantu à sta petra custruiraghju a mo chjesa; è e porte di lu nfernu ùn li priverà micca.

Quì a risposta di Petru dice a so credenza chì Ghjesù hè u Cristu, u Figliolu di i vivi Diu,-micca u corpu fisicu in quale Ghjesù hà campatu; è Ghjesù punti fora a distinzione.

A dichjarazione di Ghjesù ". . . è nantu à sta petra custruiraghju a mo chjesa; è e porte di lu nfernu ùn hà micca prevalenza contru à ellu ", ùn hà micca riferitu à Petru, chì ùn era micca una prova contru i focu di lu nfernu, ma à Cristu stessu, cum'è a "roccia".

Per chjesa, si intendeva a "casa di u Signore", u "tempiu micca custruitu cù e mani, eternu in u celu"; vale à dì: un corpu fisicu senza sessu, immurtali, imperishable, in quale u so Unità Triune puderia esse è vive in i so trè aspetti cum'è u sapè, l ' penseru, E lu facciu, cum'è spiegatu in "The Great Way". È un tali corpu pò esse custruitu solu nantu à a basa di l'auto indwelling, chì deve esse cum'è "roccia". È ogni umanu deve custruisce a so propria chjesa "individuale", u so tempiu. Nimu pò custruisce un tali corpu per un altru. Ma Ghjesù hà stabilitu un mudellu, un esempiu, di cumu custruisce, - cum'è dettu Paulu in Primu Corinti, 15 capitulu, è in Ebrei, 5 è 7 capituli.

E in più, Petru era troppu inaffidabile per esse a "roccia" nantu à quale stabilisce a chjesa di Cristu. Hà professatu assai, ma hà fallutu in a prova. Quandu Petru disse à Ghjesù chì ùn l'abbandunaria micca, Ghjesù disse: Prima chì u gallo canti duie volte, mi ricusate trè volte. È chì hè accadutu.

L'Ordine di Melchisedec - l'Immortali

Si deve esse vistu da i precedenti chì Ghjesù ùn hè vinutu à salvà u mondu, o à salvà qualchissia in u mondu; ch'ellu hè vinutu à mustrà à u mondu, vale à dì à i discìpuli o à qualunqui autri, chì ognunu si pudia salvà si cambiassi u so corpu murtale in un corpu immurtale. Bien qu'il ne soit pas tout ce qu'il a enseigné à nous, il en reste assez dans les livres du Nouveau Testament comme preuve que Jésus était l'un de l'« ordre des immortels », de l'ordre de Melchisedec, l'un de l'ordre de ceux qui avia fattu ciò chì Ghjesù hè venutu à dimustrà di ellu stessu, à l'umanità, per chì tutti quelli chì vulianu seguità u so esempiu. In Ebrei, capitulu 5, Paul dice:

Versi 10 è 11: Chjamatu di Diu un grande sacrificatore d'ordine di Melchisedec. Di quale avemu assai cose da dì, è difficili da esse pronunziate, vidennu chì site stancu miraggiu.

Melchisedec hè una parolla o tìtulu in quale hè tantu inclusu chì hè difficiule di dì tuttu ciò chì a parolla hè destinata à trasmette, è quelli à quale ellu parla sò sbulicati in capiscitura. Tuttavia, Paul dice assai. Ellu dice:

Capitulu 6, versu 20: Induve u precursore hè per noi intrutu, ancu Ghjesù, fattu un suvviru sacrificadore per sempre dopu à l'ordine di Melchisedec.

Capitulu 7, versi 1 à 3: Per questu Melchisedec, rè di Salem, sacerdote di l'altissimo Diu, chì scontru à Abràhamu vultendu da a macellazione di i rè, è u benedettu ; à quale Abràhamu hà datu ancu una decima parte di tuttu; prima essendu per interpretazione Re di ghjustizia, è dopu ancu Re di Salem, chì hè, Re di pace; Senza babbu, senza mamma, senza discendenza, ùn avè nè principiu di ghjorni, nè fine di a vita; ma fattu cum'è u Figliolu di Diu; dimora un prete in permanenza.

Paul parlendu di Melchisedec cum'è Rè di pace spiega a parolla di Ghjesù, Matteu 5, verse 9: Beati i pacificatori, perchè seranu chjamati figlioli di Diu (vale à dì quandu paru-è-desideriu di u facciu sò in unione equilibrata in un corpu immortale senza sessu, u facciu hè in pace, hè un pacificatore è cusì in unione cù u penseru e sapè di u so Unità Triune).

Eccu trè versi strani in Efesini, capitulu 2 (chì si riferiscenu ancu à l'unione di paru-è-desideriu, in un corpu immortale senza sessu):

Versi 14 à 16: Per ellu hè a nostra pace, chì hà fattu tramindui unu, è hà sbulicatu u muru mediu di a partizione trà noi; Dopu avè abolitu in a so carne l'inimicizia, ancu u ghjustizia di cumandamenti cuntenuti in ordinanze; per fà in ellu stessu di dui un omu novu, cusì fà a pace; È ch'ellu puderia cuncilià tutti dui Diu in un corpu da a croce, dopu avè uccisu l'inimicizia cusì.

"Brumping down the middle wall of partition between us", significa a rimuzione di a distinzione è a divisione di desideriu e paru cum'è a diffarenza trà u masciu è a femina. "Inimicizia" significa a guerra trà paru-è-desideriu in ogni umanu, mentri sottu u ghjustizia of peccatu, di u sessu; ma quandu l'inimicizia hè abulita, u peccatu di u sessu cessà. Allora u cumandamentu "di fà in ellu stessu di dui un omu novu", vale à dì, unione di paru-è-desideriu, hè cumpiitu, "cusì fà a pace", è u grande travagliu in manu di "redenzione", "salvezza", "riconciliazione", hè fattu, hè cumpletu - hè un pacificatore, un "Figliu di Diu." Di novu Paul dice:

II Timothy, Chapter 1, versu 10: Ma avà hè manifestatu da l'apparizione di u nostru Salvatore Ghjesù Cristu, chì hà abulitu a morte, è hà purtatu a vita è immortalità à di luce à traversu l'evangelu.

In "Lost Books of the Bible", II Clement, capitulu 5, intitulatu: "Un Fragment. Di u regnu di u Signore ", hè scrittu:

Versu 1: Per u Signore stessu, essendu dumandatu da una certa persona, Quandu u so regnu deve vene? rispose: Quandu dui seranu unu, è ciò chì hè fora cum'è quellu chì hè in internu; è u masciu cù a femina, nè masciu nè femina.

Ciò chì significa stu versu si vede chjaramente quandu si capisce chì desideriu hè u masciu, è paru hè a femina in ogni umanu; è, chì i dui spariscianu in a so unione cum'è unu; è, quandu hè fattu, chì u "regnu di u Signore" vene.

disideriu e paru

L'impurtanza vitale di ciò chì e duie parolle, desideriu e paru, rapprisentanu, pare micca esse cunsideratu prima. disideriu di solitu hè statu cunsideratu cum'è una brama, cum'è qualcosa insatisfattu, un desideriu. paru si crede chì hè un quintu sensu di u toccu di u corpu, STACEY, un paru of dulore or righjoni. disideriu e paru ùn sò micca stati ligati inseme cum'è u "twain" inseparabile, eternu, chì hè u cunsciente sè stessu in u corpu, u facciu di tuttu ciò chì hè fattu cù è attraversu u corpu. Ma salvu desideriu-è-paru sò cusì capitu è ​​realizatu, l'omu ùn si cunnosci micca, ùn pò micca, cunnosce sè stessu. L'omu hè oghje l'immurtale inconsciente. Quandu si trova è si cunnosci in u corpu, serà cunscientemente immortale.

Nisuna menzione hè fatta in l'Evangeli, di Ghjesù dopu avè parlatu in u Tempiu à l'età di dodici anni, finu à diciottu anni dopu, quandu hè citatu novu cum'è apparsu à trenta, per cumincià i so trè anni di ministeru. Puderia esse pussibili chì in quelli diciottu anni avia preparatu è cambiatu, metamorfosatu, u so corpu umanu in modu chì puderia esse in un statu un pocu cum'è una crisalide, prontu à cambià, cum'è Paul spiega in u capitulu 15, "in u sgiò. batte d'ochju" da un corpu mortale à un corpu immurtale. Ghjesù in questu furmulariu- u corpu puderia apparisce o sparisce quandu è induve ellu vulia esse, cum'è hè registratu ch'ellu hà fattu, è in quellu corpu puderia avè in modu chì qualcunu puderia guardà, o avè un tale putere accecante radiante chì l'affetta. un umanu, cum'è Paul.

U cambiamentu di un corpu umanu ùn deve micca pare più maravigliosu di u cambiamentu di un ovulu impregnatu in un zitellu, o u cambiamentu di un zitellu in un grande omu. Ma ùn hè statu osservatu chì u mortale storicu hè diventatu immortale. Quandu hè cunnisciutu per esse un fisicu Nfatti, ùn pare micca esse maravigliu.

U battesimu

U battesimu significa immersione. U facciu-in-u-corpu in u umanu ordinariu, hè solu unu di dodici porzioni, sei di quali sò di desideriu è sei di paru. Quandu in u cursu di u so sviluppu è trasfurmazioni, altre porzioni sò permesse di vene in u corpu è l'ultima di e dodici porzioni hè entrata, u facciu hè sanu immersa, battezzata. Allora u facciu hè adattatu, ricunnisciutu, ricunnisciutu, cum'è a parte "Figliolu". Diu, u so Babbu.

Quandu Ghjesù hà cuminciatu u so ministeru, falò à u fiume Ghjurdanu per esse battezu da Ghjuvanni; è dopu ch'ellu fù battezu, "hè vinutu una voce da celu dicendu "questu hè u mo Figliolu amatu in quale mi sò piacè".

A storia narrativa di Ghjesù dopu à u so battèsimu palesa assai se unu avia una chjave per u codice chì Ghjesù hà utilizatu in i so sermoni è paràbuli.

A Trinità

In u Novu Testamentu ùn ci hè micca un accordu riguardanti l'ordine è trattendu di e "trè persone" di a Trinità, ancu s'è a Trinità hè stata spessu parlata cum'è Diu u Babbu, Diu u Figliolu, è Diu u Spìritu Santu. Ma i so trattendu hè apparente si mette fiancu à fiancu à ciò chì hè chjamatu quì Unità Triune. "Diu u Babbu" currisponde à u sapè di u Unità Triune; "Diu u Figliolu, "à u facciu; e "Diu u Spìritu Santu" à u penseru di u Unità Triune. Quì sò e trè parti di una indivisibile unità: "Diu, "U sapè; "Cristu o Spìritu Santu", u penseru; è "Ghjesù", u facciu.

A Gran Via

Ùn hè impussibile per quellu chì brami per viaghjà The Great Way, chì hè trattatu in u prossimu capitulu, per cumincià à qualsiasi tempu, ma tandu solu s'ellu ci vole à fà un cursu individuale per ellu stessu, è scunnisciutu à u mondu. Se unu deve pruvà à principià a Via "fora di staghjoni", puderia micca suppurtà u pesu di u mondu pinsamenti; saria contru à ellu. Ma duranti i 12,000 anni, chì u ciculu hà cuminciatu cù a nascita o u ministeru di Ghjesù, hè pussibule per quellu di quelli chì volenu, per seguità a strada chì Ghjesù hè vinutu à mustrà, è di quale ellu stessu hà stabilitu u mudellu, essendu, cum'è Paul dice, i primi frutti di u risurrizzioni da i morti.

In questa nova età hè pussibule per quelli chì u distinu pò permette, o per quelli chì facenu u so u distinu per elli pascenu, per andà in u Camminu. unu chi sceglie di fà cusì, pò riesce à superà u pinsamenti di u mondu, è custruisce un ponte da stu mondu omu è donna à traversu u fiume di a morte à l'altra parte, à a vita eterna in u Regno di Permanenza. "Diu, "U sapè, è Cristu, u penseru, sò di l'altra parte di u fiume. U facciu, o "Figliu", hè u carpintieru o custruttore di ponte o muratore, u custruttore di u ponte per esse. Quandu unu hà custruitu u ponte o u "tempiu micca fattu cù e mani", mentre stà in questu mondu, serà un esempiu vivu per l'altri à custruisce. Ognunu chì hè prontu hà da custruisce u so propiu ponte o tempiu è stabilisce a so cunnessione trà stu omu è donna mondu di tempu e a morte, cù u so propiu penseru e sapè in u "Regnu di Diu, "U Regno di Permanenza, è cuntinueghja a so prugressiva travagliu in l'Ordine Eternu di Progressione.